Mirabela Dauer, născută Mirabela Scorțaru (n. 9 iulie 1947, București), este considerată, de unii critici muzicali, ca fiind cea mai bună voce feminină a muzicii pop românești din ultimii 30 de ani. Alături de Corina Chiriac și Angela Similea, Mirabela Dauer a fost una din cele mai frecvente și iubite prezențe pe scena muzicală și de divertisment TV din anii ’70-’80.
În anul 1963, debutează alături de formația rock Roșu și Negru, cu care interpreta în special melodii din repertoriul Ritei Pavone. Din 1967, urmează cursurile Școlii Populare de Artă, la clasa profesoarei Florica Orăscu, corepetitori Marius Țeicu și Marius Popp.
În 1970 se produce debutul la Televiziune în emisiunea “Tele-Top”, unde a interpretat melodia “De când te-am întâlnit”, compusă de Marius Țeicu. Mirabela devine în scurt timp o prezență constantă a emisiunilor de televiziune. A interpretat melodiile compuse de: Marcel Dragomir, Marius Țeicu, Vasile Vasilache, Marian Nistor, Ionel Tudorache, Anton Șuteu, Temistocle Popa, Ion Cristinoiu, George Grigoriu, Vasile Șirli, Mircea Drăgan etc. Începând cu 2004 colaborează cu interpretul de muzică ușoara Rareș Borlea (Raoul).
Mirabela Dauer trăiește pentru muzica. Știe că muzica îi poate face pe oameni mai buni și mai frumoși.
Este scopul Mirabelei, pe care il urmează pentru a ajunge acolo unde iși doreste orice artist care știe să dăruiască: în sufletul oamenilor. Nu face compromisuri și nu interpretează orice piesă, ci doar melodiile care creează emoții. Fiecare piesă interpretată unic de Mirabela este o reală portiță de acces către cei care o ascultă și o îndrăgesc.
În luna martie 2015, aflată la un eveniment în județul Bacău, Mirabela Dauer a avut amabilitatea de a acorda un interviu revistei online Jurnal Spiritual.
-Dacă ar fi trebuit să vă alegeți o altă carieră, ce drum ați fi ales?
– Mi-ar fi plăcut să lucrez cu copii, pentru că puncte forte pentru mine sunt copiii și animăluțele. Dacă ar fi să o iau de la capăt asta aș face, aș avea grijă de copii și animale.
– Aveți una dintre cele mai frumoase voci ale României, ce v-a determinat să alegeți cariera muzicală?
– Nu cred că am vrut neapărat. Mi-a plăcut să fac lucrul acesta, dar nu neapărat ca și carieră. Nu m-a forțat nimeni, nu sunt o persoană care să fiu forțată să facă anumite lucruri. Construcția mea nu este de artistă, mie nu-mi place să fie artistă, eu nu înțeleg lumea asta, eu trăiesc într-o altă lume. Chiar dacă la suprafață sunt și o artistă în interior nu sunt o superficială, sunt un om mai profund, am gândurile mele, singurătățile mele pe care le iubesc. Toată lumea se ferește de singurătate, eu nu. Îmi place foarte mult să fiu eu cu mine. Deci, nu mi-am dorit să fiu artistă așa a vrut Dumnezeu. De aceea, fac această meserie, până la urma urmei, cu credință, pentru că, în primul rând mă respect pe mine și nu aș putea să mă dezamăgesc, sunt perfecționistă. Dacă nu suport să mă dezamăgesc pe mine, implicit nu pot să dezamăgesc marele public, cum îmi place mie să spun: ”Măria sa, publicul”. Publicul mă iubește și până în ultima clipă mă voi dărui. Păcat că după, aproape 40 de ani de carieră, constat că aproape totul, în ziua de astăzi, în muzică, este un kitsch, nu mai avem sentimente. Sunt piese pe care nu le mai cânt, pentru că lumea nu le știe, dar le-am înregistrat în anii anteriori. Când merg într-un loc și cânt, iar oamenii mă ascultă este cel mai mare premiu, trofeu, să fiu ascultată. Celelalte pise le ascultă toată lumea, dar cele profunde, cu un text care transmite emoții, sunt cele mai importante.
– Fiecare avem un moment mai dificil în viață, în care spunem ”gata, nu mai pot, renunț”. Ce anume vă determină să mergeți mai departe, în astfel de situații?
– Chiar sunt într-o perioadă în care sunt dezamăgită din cauza unor oameni la care am ținut și cu mare greutate reușesc să mă ”mișc”, să cânt. Dar prietenii mei, cei puțini pe care îi am, încearcă să mă scoată din starea aceasta. Venind aici (la evenimentul din Bacău) a fost ca o binecuvântare, scena mă motivează, publicul mă motivează. Aceste întâlniri cu oamenii, cu sentimentele lor, cu gândurile lor de bine, mă fac să depășesc anumite momente neplăcute din viața mea. Sunt un om puternic, Dumnezeu m-a ajutat întotdeanua când mi-a fost mai greu, El mi-a întins o mână și am reușit să merg mai departe. Șiți, există o vorbă: ”Pe cine Dumnezeu iubește, încearcă”, eu cred că sunt foarte iubită de Dumnezeu. Dacă mă încearcă, e bine, niciodată nu o să mă dezic de El, este spijinul meu.
– Vă mulțumim pentru cuvintele adresate, în încheiere, ce le transmiteți cititorilor noștri?
– Pentru mine cele mai importante momente din viață sunt Nașterea și Învierea Domnului. Sunt fericită că mă pot trezi dimineața, sunt fericită că pot auzi păsărele, că pot să văd zarea, pădurea, că aud liniștea, sunt un om fericit. Le doresc tutror să-și aducă fericirea în viața lor, să se desprindă de tot ce este urât, să-și creeze lumea lor frumoasă, chiar dacă uneori trebuie să mai suportăm și unele necazuri.
Brîndușa Dediu
Jurnal Spiritual
V-ar mai putea interesa şi aceste articole
