Moartea Iniţiatică

0
494

noapteMoartea Iniţiatică

O altă problemă ce pare neînţeleasă de cea mai mare parte a contemporanilor care au pretenţia de cunoaştere a lucrurilor acestora, este ceea ce se numeşte “moartea iniţiatică”.

Astfel, s-a întâmplat să întâlnim expresia de “moarte fictivă”, termen ce mărturiseşte cea mai completă ignoranta a realităţilor de acest ordin.

Cei care se exprimă astfel nu văd, evident, decât exteriorul ritului şi n-au nici o idee despre efectele pe care trebuie să le producă asupra acelora care sunt întradevăr calificaţi.

Altfel, şi-ar da seama că această moarte, departe de a fi “fictivă” este, din contra, într-un sens, mai reală decât chiar moartea înţeleasă în sensul strict al cuvântului, căci este evident că profanul care moare nu devine iniţiat prin acest fapt…

Iniţierea este în general descrisă ca o a “doua naştere”, ceea ce este şi adevărat.

Dar aceasta a “doua naştere” implică, în mod necesar, moartea pentru lumea profană şi o urmează imediat, deoarece nu sunt decât cele două feţe ale aceleiaşi schimbări de stare. Acest fenomen se va repeta la atingerea oricărei alte stări de existenţă. Între moartea iniţiatică şi cea “de-a doua naştere”, are loc “coborârea în Infern” ce corespunde labirintului interior, stării de rătăcire.

A doua naştere, înţeleasă ca fiind corespunzătoare iniţierii prime, este ceea ce s-ar putea numi o “regenerare psihică” ce nu e decât pregătitoare în raport cu realizarea unor posibilităţi de ordin mai înalt, de ordin spiritual în adevăratul sens al cuvântului. Punctul acestui proces iniţiatic (morţii iniţiatice) este deci acela care va marca trecerea de la ordinul psihic la ordinul spiritual; această trecere va putea fi privită, în special, ca fiind constituită de o “a doua moarte” şi de “a treia naştere”.

Trebuie să adăugăm că această “a treia naştere” va fi reprezentată mai degrabă ca o “înviere” decât ca o naştere obişnuită.

Ascendit a terra in Coelum iterumque descendit in Terram et recipit vim Superiorum et Inferiorum.

Iniţiatul, în Theosi-ul lui, experimentează o precipitare a posibilităţilor inferioare într-un caput mortuum şi cristalizarea posibilităţilor superioare, în Excelsis. La mijloc, individualitatea a dispărut, rămâne ca termen mediu un hieroglif cu aparentă de om.

Este necesar ca şi noi să încercăm să luăm parte la acest “Festin de Nemurire” ca să ne identificăm complet cu Darul şi Dăruitorul Vieţii.

casa-taraneasca

E un ospăţ cosmic la care toată Firea participa ca în Mioriţa.

“Lumea de pe lume s-a strâns de privea

Soarele şi Luna din Ceriu le râdea,

Ş-apoi fost-au poftiţi la nuntă

Crăiasa furnicilor,

Crăiasa albinelor,

Şi crăiasa zânelor,

Minunea minunilor,

Din ostrovul florilor…

S-a ţinut veselia ani întregi, ş-acum mai ţine încă, cine se duce acolo be` şi mănâncă.”

casa singuratica

( Numai să poată ajunge… ceea ce recunoaştem nu este la îndemâna tuturor…)

Articol editat de Jurnal Spiritual

 

V-ar putea interesa şi aceste articole