Momente de referință din istoria universală – Bula de Aur a împăratului Carol al IV-lea

0
432

carteÎn secolul al XIII-lea în Imperiul Romano-German s-a cristalizat o nouă grupare de principi, care conform tradiţiei alegea noul rege: colegiul princiar.

Drepturile acestuia au fost codificate în aşa-numita Bulă de Aur. În cele 31 de capitole ale sale este descrisă legislaţia, ordinea la vot, drepturile principilor, dreptul la succesiune, probleme judiciare, prerogativele monetare şi reglementarea sancţiunilor în cazul abaterilor.

Demn de remarcat este faptul că nu erau menţionate deloc drepturile de colaborare papale şi faptul că regelui german îi era acordală automat demnitatea de împărat.

Bula de Aur a rămas în vigoare până la dezintegrarea Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană (1806) şi prin influenţa pe care o avea era cea mai importantă lege a primului imperiu.

În al doilea capitol al acesteia este stipulată „alegerea regelui roman”:

„1. După ce mai mulţi principi sau solii acestora vor fi sosit în oraşul Frankfurt, în zorii zilei următoare trebuie să meargă în biserica Sf. Bartolomeu şi trebuie să ia parte cu toţii la liturghia «de Sancto Spiritu», pentru ca Sfântul Spirit să le lumineze inimile şi să umple înţelepciunea cu puterea luminii sale, pentru ca aceştia să reuşească, cu ajutorul Acestuia, să poată alege un om drept şi cinstit ca rege roman, viitor împărat în­tru salvarea creştinătăţii.

După finalul acestei liturghii, toţi principii sau solii acestora trebuie să se oprească în faţa Evangheliei lui Ioan „La început a fost cuvântul”, să-şi facă cu pioşenie cruce, apoi să atingă amintita evanghelie cu mâinile lor trupeşti; acolo de faţă trebuie să se aflle toată suita lor dezarmată.

Şi arhiepiscopul de Mainz le va citi formula de jurământ, şi acesta va citi deodată cu aceştia (precum şi cu solii lor, care sunt prezenţi) jurământul în limba oficială a ţării în acest fel:

2. Eu, …. arhiepiscop al Mainzului, arhicancelar al Sfântului Imperiu German şi principe, jur pe Evanghelia Domnului prezentă aici dinaintea mea că, în conformitate cu loialitatea, cu care sunt îndatorat faţă de Dumnezeu şi de Imperiul Sfânt Roman, să pot alege cu înţelepciune şi cu Dumnezeu alături un conducător care să fie potrivit ca rege roman şi viitor împărat, şi că raţiunea şi înţelepciunea mea mă vor călăuzi şi conform loialităţii amintite mai sus să-mi dau votul şi alegerea fără vreo înţelegere prealabilă, recompensă, remuneraţie sau promisiune sau orice de acest fel – aşa să-mi ajute Dumnezeu şi sfinţii.

3. Atunci când principii sau solii acestora au rostit acest jurământ în acest fel, trebuie să purceadă la alegere şi să nu părăsească oraşul Frankfurt, înainte ca majoritatea dintre ei să fi ales un conducător pământesc pentru lume şi pentru creştinătate, şi anume, un rege roman şi un viitor împărat. În cazul în care în decurs de treizeci de zile, începând de la depunerea jurământului, aceştia nu au îndeplinit acest lucru, după scurgerea celor treizeci de zile, vor fi închişi şi vor manca doar apă şi pâine, ca în aceste condiţii să revină la înţelepciune şi să ia decizia, neavând voie să părăsească oraşul înainte de a fi ales conducătorul”.

“1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila