Momente de referință din istoria universală – Înfrângerea Armadei

0
63

„La armada invencible” (Flota invincibilă), aşa a fost denumită flota pe care Filip al II-lea al Spaniei a trimis-o la luptă împotriva Angliei.

Concepţia regelui despre o monarhie universală, a cărui unitate să fie garantată de catolicism, ura sa faţă de toate ereziile, execuţia Mariei Stuart la porunca Elisabetei I, îndrăzneala marinei englezeşti, care se aventura să cucerească nu numai coloniile şi vasele spaniole, ci însăşi patria- mamă, au fost unele dintre motivele care au provocat lupta lui Filip al II-lea împotriva Angliei.

Planul a prevăzut ca marea Armada să se unească cu trupele ducelui de Parma, care erau blocate în Flandra de o flotă englezească.

Marea Armada compusă din vase din toate ţările uriaşului imperiu spaniol s-au adunat în portul Lisabonei. Se numărau 130 de vase mari şi 2.500 de tunuri. La bord se aflau 8.000 de mateloţi şi o armată de 16.000 de soldaţi. De asemenea, vase mai mici însoţeau Armada.

Comandantul era ducele de Medina-Sidonia, după părerea multor autori acesta fiind considerat o alegere proastă în această postură. Flota englezească dispunea de doar 34 de vase, care se aflau sub comanda unor marinari experimentaţi ca Floward, Drake şi Hawkins.

În mai 1588, Armada pornea din Tejo, însă la Capul Finestre a fost împrăştiată în mai multe părţi. Mai târziu vasele s-au reunit şi au purtat o primă luptă cu englezii în apropierea Insulei Wight.

Pentru englezi nu a însemnat o pierdere prea mare din punct de vedere militar. Apoi Armada s-a îndreptat spre canal şi vasele au aruncat ancora la Calais. Acolo aşteptau spaniolii ocazia să ia contact cu trupele ducelui de Parma, care încă se lăsa aşteptat.

Drake a urmărit Armada, nu s-a aventurat la o luptă directă cu spaniolii, deoarece acest lucru ar fi putut să ducă la nimicirea englezilor. În noaptea de 6 august, pe când se pregătea o furtună, Drake a trimis în mijlocul Armadei opt vase în flăcări.

Luaţi prin surprindere şi dorind să evite aprinderea celorlalte vase, spaniolii au început să vâslească rapid pentru a-i îndepărta de acestea. Deoarece nu cunoşteau apele, furtuna i-a împins către ţărmul stâncos. Englezii au atacat unul câte unul vasele, care erau deja distruse de stânci.

Armada a fost dezintegrată total. Spania a pierdut 35 de vase mari şi în jur de 13.000 de oameni. Amiralul Medina-Sidonia a putut să se întoarcă acasă pe o rută din Irlanda spre Spania, abia după două luni.

“1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila