Maria Tudor (1516-1558) este copilul rezultat din prima căsătorie a regelui Henric al VIII-lea al Angliei cu prinţesa spaniolă Ecaterina.
În cea de a doua căsătorie a regelui Henric cu Anna Boleyn, a fost născută de asemenea o fiică (Elisabeta), regele a obligat-o pe prima sa născută să renunţe la toate drepturile de prinţesă moştenitoare şi ca urmaşă la tron.
Cu atât mai surprinşi au fost contemporanii săi, atunci când Maria, după o scurtă perioadă de tranziţie, a reuşit aproape fără niciun efort să cucerească tronul.
Însufleţită de o adâncă evlavie, ea a considerat că este îndatorată prin conştiinţă să restabilească treptat condiţiile bisericeşti care au fost schimbate cu sila în timpul domniei tatălui ei.
Prin căsătoria sa din 1554 cu prinţul Filip, moştenitorul coroanei spaniole, care era urât de întreaga Anglie, şi-a făcut foarte mulţi duşmani în popor şi printre lorzi.
Însă căsătoria cu el nu a însemnat pentru ea o alianţă pentru atingerea unor scopuri politice, ci mai degrabă o afecţiune pe care ea o avea pentru el. Însă spaniolul a văzut în această căsătorie doar beneficiile politice, în special mijloacele financiare de care dispunea Anglia.
Nu mai devreme de un an acesta a părăsit-o pe regină, iar aceasta i-a trimis în zadar scrisori tandre de dragoste.
În 1558 a murit „de inimă rea”, aşa se spunea în popor.
“1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila
