Momente de referință din istoria universală – Pacea de la Stralsund

0
102

port

Comerţul înfloritor al oraşelor hanseatice germane le era ca un ghimpe în ochi danezilor, încercând pe cât posibil să-i pună piedici. Împotriva acestui lucru, oraşele hanseatice unite în Confederaţia de la Koln au răspuns prin forţa armelor, reuşind să-i învingă pe danezi conduşi de regele Waldemar al IV-lea Atterdag.

În cadrul Păcii de la Stralsund din 24 mai 1370, liga a reuşit să-şi recapete toate privilegiile, păstrând trei cetăţi cucerite de pe Sund, putând, astfel, să-l abordeze direct pe regele danez, la care se putea ajunge doar prin „sfatul oraşelor”.

Odată cu acesl acord, Liga Hanseatică a atins apogeul puterii sale: „în primul rând toţi cetăţenii, negustorii şi toată şleahta lor şi oricine se supune drepturilor lor, acum şi în viitor să aibă voie să viziteze regatul Danemarcei şi ţinutul Schonen pe toate meleagurile şi în toate ţinuturile şi să poată să îşi transporte nestingheriţi toate bunurile şi mărfurile, atât pe apă cât şi pe uscat, şi să poată folosi nestingheriţi tot ceea ce posedă, să practice comerţul, şi să plătească acolo unde trebuie plata vamală, în Danemarca, Shonen, precum şi în toate ţinuturile regatului danez aceştia să beneficieze liber de coasta marină, pentru a recupera singuri sau cu ajutorul altora epavele şi bunurile naufragiate, putând să procedeze după buna lor cuviinţă…

Ulterior, oraşele vor putea să-şi pună proprii arendaşi în aşezările (stabilimentele) din Skanor şi Falsterbo sau oriunde în Danemarca, acolo unde mai deţin şi alte stabilimente,  aceşti arendaşi vor putea conduce peste aceste stabilimente, cât şi peste toţi locuitorii acestora, oriunde s-ar afla aceştia, în conformitate cu legea din Lübeck.

Ulterior aceştia vor putea avea pe aşezările lor şase cârciumi pentru bere şi mied, având voie să decanteze şi vin, acolo unde doresc şi în aceste aşezări, fără să fie obligaţi să dea impozit…

Aceştia au dreptul să vândă postav şi pânză fără să plătească impozit, să plătească după vânzarea în coţi şi fiecare magazin să plătească un impozit de un şiling şi nimic mai mult, la fel şi fiecare atelier sau pescar. Impozitele vor fi stabilite asemănător la încărcare şi descărcare.

Fiecare negustor are dreptul de a-şi transporta marfa nestingherit prin ţară, până la adăpostul sau vasul său. Dacă acesta poartă arme, va fi pedepsit cu plata unei mărci Schonen. Fiecare negustor trebuie să cumpere cu moneda regelui, dacă este prins că nu se conformează, acesta va plăti o amendă de o marcă Schonen. De asemenea, piaţa de la Falsterbo va rămâne pe stabilimentul hanseatic, aşa cum a fost dintotdeauna”.

“1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila