Din anul 1191 poetul german Walther von der Vogelweide a trăit la curtea din Viena a dinastiei Babenberg, unde a studiat minnesangul (poezie lirică de curte creată de cavalerii medievali, în secolul al XIII-lea, după model folcloric şi sub influenţa trubadurilor provensali). Acesta a rămas în istoria literaturii drept cel mai important poet liric al limbii germane literare.
După moartea ducelui Frederic I de Austria, în anul 1198, poetul a fost nevoit să plece de la curtea vieneză, alăturându-se pentru o vreme anturajului lui Filip de Suabia din dinastia Staufer.
După asasinarea regelui Filip (1208), el îl slujeşte temporar pe antiregele Otto al IV-lea, din dinastia Welf; dezamăgit şi de acesta, poetul se alătură, în 1213, lui Frederic al II-lea. Împăratul îl recompensează pentru serviciile sale cu o feudă lângă Wurzburg.
Ultimele sale lieduri databile se referă la cruciada din 1228. În minnesang Walther s-a îndepărtat de motivul trist al dragostei neîmpărtăşite, căci opera sa trebuia să aducă bucurie audientei. Cântecele sale având ca temă iubirea depăşeau barierele vremii, fără însă a cădea în naturalism (cel mai cunoscut lied al său a fost „La umbra teilor” germ. „Unter den Linden”).
Walther von der Vogelweide îndeplinea un rol unic în vremea sa, scriind versuri cu temă politică. Odată cu el începe specia poeziei politice; el milita pentru o coroană imperială puternică, luând poziţie fervent împotriva pretenţiilor tot mai mari ale Bisericii.
Încă din timpul vieţii, acesta se bucura de o apreciere deosebită ca poet liric. Maeştrii minnesangu-lui ce i au urmat, l-au venerat ca pe un deschizător de drum în domeniu.
“1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila
