Savantul englez Issac Newton a fost primul care a explicat gravitaţia. Ei bine, se spune că inspiraţia i-a venit în 1665, în cel mai frumos moment. Într-o zi de vară târzie, savantul era aprofundat în gânduri, când un măr a căzut şi i-a atras atenţia.
Astfel el s-a întrebat: ”De ce merele nu cad niciodată în sus? Ori lateral?” Văzând cele întâmplate el a bănuit că trebuie să existe o forţă invizibilă care atrage mărul către centrul Pământului.
Acesta a fost momentul lui Newton când şi-a dat seama că forţa, pe care a numit-o gravitaţie, ţine laolaltă nu doar merele şi Pământul, ci toate obiectele. Mai departe el s-a gândit mult la gravitaţie şi a fost capabil să explice numeroasele neclarităţi legate de ea în teoria gravitaţiei generalizate. Aceasta a arătat că forţa gravitaţiei atrage laolaltă toate obiectele. Mărimea atracţiei este proporţională cu masa obiectelor. Dar distanţa reduce forţa: obiectele depărtate cu dublul distanţei sunt atrase cu un sfert din forţa gravitaţiei.
Deşi… toată lumea ştie că Newton a descoperit gravitaţia datorită unei întâmplări amuzante, lucrurile deşi par logice, sunt oarecum discutabile.
Faimoasa istorioară se pare a fi doar o minciună de familie, relatează http://www.historia.ro/.
Acum însă se crede că toată această poveste nu a fost decât invenţia nepoatei lui Newton, Catherine Conduitt, care este singura persoană care a povestit vreodată această întâmplare. Şi asta după mulţi ani de la moartea lui Newton, iar istorioara a fost publicată pentru prima dată într-un eseu de-al lui Voltaire. Se crede astfel că fie Voltaire, fie nepoata, au inventat această poveste, care a prins însă la public şi a rămas în istorie.
Mădălina M.
Jurnal Spiritual
