Mulțumește lui Dumnezeu pentru harul Lui

0
164
harul lui DumnezeuDe ce cauți odihnă, când ești născut pentru muncă?

Pregătește-te mai degrabă de răbdare, decât de harul mângâierii; așteaptă-te mai degrabă la purtarea crucii decât la gustarea bucuriei. Care om n-ar primi bucuros veselia și mângâierea sufletească, dacă ar putea s-o aibă și s-o guste tot mereu? Mângâierile sufletești întrec cu mult toate plăcerile lumești și toate desfătările trupești. Toate plăcerile lumii sunt sau rușinoase sau deșarte, numai plăcerile duhovnicești sunt dulci și curate, fiind născute din virtute și răspândite de Dumnezeu în inimile alese. Nu stă însă în puterea omului să guste necurmat după voie aceste mângâieri cerești, pentru că ispita nu întârzie să vină.

Recunostinta fata de harul revarsat asupra noastra.

Ceea ce împiedică venirea mai deasă a mângâierilor cerești este falsa slobozenie a duhului și prea mare încrederea în sine. Dumnezeu face un mare bine omului, când îi dă harul mângâierii; însă omul face un mare rău, când nu mulțumește lui Dumnezeu pentru acest har. Și dacă harul nu se revarsă din belșug peste noi, e din pricină că nu suntem recunoscători față de Dătător și nu-l punem pe seama izvorului de unde a curs. Cine mulțumește cum se cuvine, va primi totdeauna har nou. Dumnezeu îl ia de la cei mândri și-l dă celor smeriți.

Nu vreau mângâierea care-mi răpește pocăința, nici nu doresc cugetarea înaltă (contemplațiunea) care mă duce la mândrie.

Pentru că nu tot ce este înalt, este și sfânt; nu tot ce este dulce, este și bun; nu tot ce dorește omul, este și curat; și nu tot ce-i place omului, place și Lui Dumnezeu. Îmi place harul care mă face smerit, mai cu băgare de seamă, mai gata să mă lepăd de mine însumi. Cine a căpătat învățătura prin darul harului și s-a înțelepțit, nu va mai pune pe seama sa vreo bunătate, ci mai de grabă își va mărturisi sărăcia și goliciunea. Dă lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu, și ție însuți ce este al tău; adică așa: dă lui Dumnezeu mulțumire pentru harul primit, iar ție dă-ți vina că nu l-ai mai primit; și învață că pentru vina ta nu ți se cade altceva decât pedeapsă.

„Așează-te în locul cel mai de pe urmă” și ți se va da locul cel mai de sus, căci cel mai de sus se sprijină pe cel mai de jos. Cei mai mari sfinți înaintea lui Dumnezeu au fost cei mai mici în ochii lor; și cu cât mai înaltă le era chemarea, cu atât erau mai smeriți în inimile lor. Plini de adevăr și de mărire cerească, ei n-au dorit slavă deșartă. Întemeiați și întăriți în Dumnezeu, de nici un vânt al mândriei n-au fost înălțați. Punând pe seama lui Dumnezeu tot binele ce au primit, ei n-au căutat laudă de la oameni, ci au voit numai pe aceea care vine de la Dumnezeu. Singura lor țintă, singura lor dorință era ca Dumnezeu să fie lăudat și mărit mai presus de toate.

Fii dar mulțumit chiar pentru cel mai mic bine.

Mulțumirea pentru cele mici te va face vrednic să primești lucruri și mai mari. Darul cel mai mic să aibă pentru tine același preț ca și darul cel mai însemnat. Dacă vei ține seama de mărimea Dătătorului, nimic din ce dă El nu ți se va părea mic și neînsemnat; căci nu poate fi mic ce vine de la marele Dumnezeu. Pedepse și lovituri de-ți va trimite, primește-le cu mulțumire; căci El face ca toate câte ni se întâmplă, să fie spre binele nostru. Vrei să păstrezi harul lui Dumnezeu? Fii mulțumitor când ți-l dă și răbdător când ți-l ia, roagă-L să ți-l dea iarăși; și când îl ai, fi smerit și cu băgare de seamă, ca să nu-l pierzi.

„Urmând pe Hristos” de Thomas A. Kempis, Tipografia Miron Neagu-Sgighișoara, 1944.

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here