În toată lumea există locuri extraordinare, neobişnuite, care de obicei nu se regăsesc în cuprinsul ghidurilor clasice de călătorie – genul de destinaţii pe care nu le-am putea găsi fără un pont din partea cunoscătorilor. Un astfel de loc este Mânăstirea Capucinilor din Palermo, Sicilia, ale cărei catacombe găzduiesc corpurile mumificate şi scheletele a 8000 de localnici care au murit între secolul al XVII-lea si al XIX-lea. Expuse în galeriile subterane de sub mânăstire, mumiile sunt aşezate pe coridoare, fiind separate în functie de gen, religie, statut profesional, situaţie financiară. Mumiile sunt mai bine sau mai puţin bine păstrate, în funcţie de metoda de îmbălsămare folosită.
„Opt mii de cadavre aflate în diferite stadii de descompunere locuiesc în catacombele capucine mucegăite și slab luminate din Palermo. Rezervate inițial doar călugărilor, holurile catacombelor au fost ulterior lărgite pentru a-i primi pe localnicii de vază care plăteau pentru a fi îngropați în cavourile sfinte. Separate în funcție de sex, ocupație și statut social, corpurile mumificate au fost dispuse în sicrie deschise, atârnate de pereți pe holurile înguste sau stivuite pe rafturi.
În „Capela virginelor” și-au găsit loc de veci fetele declarate virgine de către familiile lor. Acestea sunt expuse în rochii albe decolorate și zdrențuite, sub inscripția: „Noi urmăm mielul oriunde ne duce; noi suntem virgine”. Sunt îmbrăcate cu cele mai bune haine, însă aspectul lor este știrbit de cavitățile nazale goale, de orbitele și pomeții pustii. Multe dintre ele țin gurile larg deschise — din cauza combinației dintre descompunerea ligamentelor și a gravitației —, făcându-le să pară încremenite într-un strigăt mut.
Mumificarea naturală a corpurilor a fost facilitată de aerul foarte uscat al catacombelor. Preoții așezau corpurile pe rafturi, lăsându-le să se scurgă complet de lichidele organice. După un an, le clăteau cu oțet, înainte de-a le îmbrăca în cele mai bune haine și a le trimite la locul lor de veci.
Cel mai vechi cadavru este cel al lui Silvestro da Gubbio, călugăr mort în 1599.
Cel mai recent aparține Rosaliei Lombardo, o fetiță de doar doi ani, moartă din cauza pneumoniei și îmbălsămată în 1920. Îmbălsămarea a păstrat-o pe Rosalia într-o stare atât de bună, încât aceasta a fost supranumită „Frumusețea adormită”.
Catacombele sunt totodată un macabru muzeu de istorie a modei, documentând ridicarea și decăderea stilului înalt din Palermo în perioada 1600 -1920. Mumiile purtau cândva ochi de sticlă, însă aceștia au fost luați ca suvenire de soldații americani ajunși la Palermo în timpul celui de-al Doilea Război Mondial” – Fragment din volumul Atlas Obscura – Ghidul exploratorului minunilor ascunse ale lumii, scris de Joshua Foer, Dylan Thuras şi Ella Morton
Catacombele au fost săpate sub Mânăstirea Capucinilor pentru că în cimitirul iniţial, aflat alături, nu a mai fost spaţiu. Prima metodă de conservare a constat în agăţare de ţevi de ceramică în subteran, timp de opt luni, pentru deshidratare, urmând spălarea cu oţet şi expunerea în aer liber. Unele trupuri erau îmbălsămate cu substanţe secrete şi închise în sicrie de sticlă, altele în cutii sau nişe speciale.
La început, aceste catacombe erau destinate exclusiv călugărilor, însă în secolele care au urmat acestea au devenit un simbol al statutului social, cei foarte bogaţi, care îşi permiteau, au fost şi ei îmbălsămaţi şi depuşi aici. Era permis să fie vizitaţi şi chiar să le fie schimbate hainele la anumite intervale de timp. Locul era întreţinut din donaţiile familiilor care-ţi aveau morţii aici, iar aceştia erau ţinuţi în locurile iniţial atribuite atâta timp cât locul era plătit. Ultimul călugăr îmbălsămat a fost fratele Ricardo, în 1871, însă familiile bune au continuat să-şi depună morţii aici până în 1920.
Catacombele au fost închise pentru vizita turiştilor în 1880, doar familiile morţilor mai putând intra aici, în anumite perioade. Acum, sunt redeschise pentru public, însă au fost instalate grilaje metalice pentru a împiedica atingerea mumiilor. Până acum căţiva ani, sicilienii încă aveau voie să schimbe îmbrăcămintea rudelor decedate demult şi să îi ţină de mână, rugându-se pentru sufletele lor.
Mai multe informaţii despre Catacombele Capicinilor, tarife şi orar de vizitare găsiţi aici
V-ar mai putea interesa şi:
Cărţile înlănţuite şi Mappa Mundi, de la Catedrala Hereford
Pe urmele celor mai frumoase ceasuri astronomice
