Muzeul de Istorie a Banatului caută specialişti pentru realizarea copiei Tezaurului de la Sânnicolau, aflat la Viena

“Ne-am blocat la Sofia, întrucât persoana care ne-a promis că găseşte omul care să realizeze copiile ne-a anunţat că nu s-a găsit o echipă serioasă pentru lucrare. Nu am înţeles de ce nu vor să se apuce de această treabă, pentru că noi am pregătit suma pe care ne-au cerut-o. Am fost de două ori acolo, Consiliul Judeţean ne-a aprobat de două ori banii necesari – circa 15.000 de euro -, dar lucrurile s-au împotmolit în Bulgaria”, a precizat Ciobotaru, fost director al instituţiei, care a făcut demersuri în acest sens, în perioada în care conducea muzeul.

Potrivit acestuia, câte o copie şi-ar dori atât Muzeul de Istorie a Banatului, cât şi Primăriile Sânnicolau Mare şi cea de la Dudeştii Vechi, al cărei edil-şef, Gheorghe Nacov, a ajuns între timp şi consul onorific al Bulgariei la Timişoara şi care promitea, în urmă cu cinci ani, că poate găsi un artist plastic în ţara vecină pentru realizarea copiilor şi care lucrează în colaborare şi cu Muzeul Naţional de Istorie din Sofia.

“Acolo există o copie fidelă a Tezaurului de la Sânnicolau Mare, piesele sunt suflate în aur şi argint, iar titlul fiecăreia este marcat”, spune Ciobotaru.

Dan Leopold Ciobotaru crede că singura speranţă a rămas un lobby ce trebuie făcut pe lângă diplomaţii bulgar şi austriac din România, care să intervină pentru rezolvarea situaţiei.

“Copiile se pot realiza fie la Sofia, unde există un corp de profesionişti specializaţi în restaurări de tezaure din aur, fie în Austria, dar vienezii au refuzat atât orice discuţie despre retrocedarea tezaurului, cât şi posibilitatea obţinerii unei copii a acestuia”, explică fostul director al Muzeului de Istorie a Banatului.

Demersurile pentru obţinerea cel puţin a unei copii a Tezaurului de la Sânnicolau Mare au fost demarate în 1997 de prof.dr. Florin Draşovean, care era atunci directorul Muzeului de Istorie a Banatului, dar reprezentanţii instituţiei vieneze de cultură nu le-au permis arheologilor timişoreni acest lucru, argumentând că piesele originale sunt foarte fragile şi că ar putea fi afectate.

Tezaurul de la Sânnicolau Mare este compus din 23 de obiecte din aur, în greutate totală de peste 10 kilograme, provenind din perioada medievală timpurie. Este considerat unul dintre cele mai importante tezaure de la începutul Evului Mediu european.

Tezaurul a fost descoperit în vara anului 1799, de ţăranul Nera Vuin, pe când săpa o groapă în curtea casei, lângă o vie din preajma punctului denumit Szighet. După descoperire şi după recuperarea sa de către autorităţile vremii, tezaurul a fost inclus în colecţia Curţii Imperiale. Piesele sunt eterogene ca formă şi execuţie stilistică, fiind confecţionate din aur de o mare fineţe. Acestea sunt căni, potire, fructiere, bazine, cupe.

În privinţa originii, s-au emis ipoteze conform cărora unele piese poartă inscripţii cu caracter cultic în limba greacă şi că le-ar fi aparţinut unor conducători avari, altele le-ar fi aparţinut pecinegilor ori proto-bulgarilor, ceea ce demonstrează că aparţin unor perioade diferite. Alte teorii au atribuit aceste vase fie unor meşteri din Crimeea, fie unor feudali locali, care aveau legătură cu voievodatul bănăţean medieval.

În anul 2004, o echipă mixtă de arheologi româno-maghiară a investigat zona în care a fost găsit tezaurul lui Vuin de la Sânnicolau Mare, descoperind, cu acest prilej, că în zonă fuseseră făcute o mulţime de săpături neautorizate, probabil, de căutătorii de comori.