Rafael va realiza această operă la vârsta de aproape douăzeci de ani, inspirându-se dintr-un desen al maestrului său, Perugino, care înfăţişa o Madonna cu Pruncul ţinând o rodie în mâini.
(Rafael, Madonna Conestabile, 1502-1503, tempera pe lemn, transferată pe pânză 17,5 x 18 cm)
În 1881, când pictura va fi transferată de pe lemnul original pe un suport de pânză, se va descoperi că, în prima variantă a Madonnei, în locul cărţii, Fecioara oferea Pruncului său tocmai acel fruct, simbolul Patimilor.
Această modificare nu a alterat în nici un fel substanţa operei, în care o temă tradiţională este propusă cu o simplitate rafinată, adaptând formei de tondo veşmântul Fecioarei, linia umerilor, a capului şi a braţului care susţine corpul lui Iisus.
Tabloul şi rama au fost gândite ca un ansamblu unitar: complicatul motiv decorativ – foarte la modă la începutul secolului al XVI-lea şi realizat de Rafael însuşi – accentuând compoziţia circulară înscrisă în tondo, întreg ansamblul fiind caracterizat de o rară delicateţe, proprie miniaturilor.
Compoziţia, riguroasă şi clasică, se concentrează pe grupul sacru aflat în prim-plan, care se impune atenţiei spectatorului fără emfază, într-o atitudine extrem de naturală.
Albumul de artă „Muzeul Muzeelor”, editura Litera, 2009
