(Giorgione, Laura, 1506, ulei pe pânză, transferat pe lemn 41 x 33,6 cm)
Chiar dacă de mici dimensiuni, această pânză, singura datată şi semnată de Giorgione, este, prin abordarea monumentală, cea mai apropiată de Leonardo.
Pe vremuri făcea parte din colecţia lui Bartolomeo della Nave, din Veneţia, şi se credea că o reprezintă pe celebra Laura a lui Petrarca, supoziţie contestată astăzi.
Poate fi vorba şi despre Dafne, în rolul unei curtezane, sau despre o alegorie a nunţii, prin floarea de laur, simbol al virtuţilor matrimoniale.
Culoarea se întrepătrunde şi creează forme desenate de fine şi delicate pasaje luminoase: de la calda consistenţă a blănii la gingăşia carnaţiei, de la accentele care aprind pupilele tinerei la sclipirile aurite ale laurilor.
Delicateţea tabloului aminteşte de enigmaticul chip din Furtuna (Veneţia, Gallerie dell’Accademia), unde împăstările şi pictura fără contur topesc formele în peisaj.
Aşa se întâmplă şi cu Laura: femeia evadează din fundalul întunecat datorită ramurilor şi frunzelor de laur, cu tonurile lor maro şi verde-măsliniu. Alunecând pe roşul delicat al rochiei, pe strălucirea pielii şi pe rotunjimile siluetei, privirea poate poposi liber pe oricare detaliu în parte.
Albumul de artă “Muzeul Muzeelor”, editura Litera, 2009
