(Giuseppe Arcimboldo, Apa, 1566, ulei pe pânză 60 x 50 cm)
Împreună cu anotimpurile şi cu temperamentele umane, cele patru elemente completează doctrina despre legăturile dintre macro şi microcosmos, respectiv credinţa în relaţia profundă dintre om şi întregul univers.
Apa (umed-rece) corespunde iernii şi temperamentului flegmatic; focul (cald-uscat) este specific verii şi temperamentului coleric; pământul (rece-uscat) este tipic toamnei şi temperamentului melancolic; aerul (umed-cald) corespunde primăverii şi temperamentului sangvin.
Acestei concepţii de origine presocratică Aristotel îi adaugă un al cincilea principiu, eterul, imaterial, format din aceeaşi substanţă ca şi Dumnezeu (motor imobil) şi sufletul.
În Antichitatea clasică, elementele erau asociate divinităţilor planetare: Jupiter (aer), Neptun (apă), Pluto (pământ), Vulcan (foc).
Aceste personificări vor deveni un motiv iconografic foarte răspândit în toata arta renascentistă şi în stil baroc.
În Apa lui Arcimboldo, portretul alegoric este o sinteză a morfologiei numeroaselor specii ale faunei marine.
O parte dintre acestea au doar un rol decorativ şi ajută la reprezentarea elementelor de îmbrăcăminte: altele, spre exemplu rechinul, animal răpitor, sunt folosite pentru a ilustra gura, răspunzând astfel unei valenţe fizionomice.
Albumul de artă “Muzeul Muzeelor”, editura Litera, 2009
