(Pieter Bruegel cel Bătrân, Turnul Babel, 1563, ulei pe lemn 114 x 155 cm)
Tema acestei opere geniale a lui Bruegel este inspirată de fragmentul din Biblie care povesteşte că, într-o zi, oamenii au început să pregătească bitum şi cărămizi zicând: „Construim un oraş cu un turn al cărui vârf va atinge cerul”.
Pentru a le pedepsi trufia, Dumnezeu a decis să le amestece limbile, în aşa fel încât să nu se mai înţeleagă unul cu altul şi să se risipească în lumea întreagă, împiedicând astfel realizarea semeţei construcţii.
Structura impozantă a edificiului aminteşte de Colosseum, simbol al lumii clasice şi locul unde erau martirizaţi creştinii.
În marele turn se concentrează semnificaţia alegorică a tabloului: trufia îl împiedică pe om să-şi folosească bine inteligenţa.
Dacă, pe de-o parte, enorma construcţie se înalţă asemenea unui munte peste oraş, şi vârful său pare că într-adevăr atinge cerul, privind cu atenţie, lăsându-ne conduşi de ironia artistului, vom vedea că perfecţiunea sa aparentă şi dimensiunea sa colosală sunt piedici în terminarea construcţiei şi în dăinuirea ei.
Cum se poate potrivi o structură externă în spirală cu organizarea pe felii a părţii interne?
În opera sa, Bruegel înfăţişează cu o genialitate strălucitoare falimentul unor aspiraţii absurde, lipsite de temei şi alimentate de o „raţiune” găunoasă, de o vanitate fără margini.
Albumul de artă “Muzeul Muzeelor”, editura Litera, 2009
