Figura fetei din Mallorca apare aici izolată, într-un fel de schiţă pregătitoare, dar care lasă impresia unei opere de artă finisate.
(Pablo Picasso, Femeie spaniolă din Mallorca, 1905, guaşă şi acuarelă pe carton subţire 67 x 51 cm)
În ciuda faptului că opinia publică este cucerită dintotdeauna de caracterul festiv şi colorat al circului, Picasso surprinde mai ales aerul melancolic, semnele epuizării şi ale alienării.
Privirea absentă, pierdută şi lipsită de expresie, a tinerei din Mallorca, conştientă de sacrificiile pe care le impune meseria de artist de circ, comunică aceeaşi stare ca a saltimbancilor şi a scamatorilor care vor popula compoziţiile „perioadei albastre” a artistului.
Corpul slab şi agil, mâna cu degete lungi şi subţiri, pusă delicat pe umăr, şi voalul care coboară dintr-un fel de pălărie ciudată, aproape înrămându-i chipul, conferă femeii din tablou o eleganţă temperată şi o atitudine plină de graţie.
Folosirea tehnicii mixte -care este tipică acestei perioade -din creaţia artistului este dictată cu precădere de necesitatea de a economisi materialele, dar devine funcţională pentru trasarea liberă şi emancipată a desenului, pe care uleiul ar fi limitat-o.
La vârsta de douăzeci şi patru de ani, Picasso stăpânea deja o impresionantă siguranţă a desenului, a compoziţiei şi a raporturilor cromatice.
Albumul de artă “Muzeul Muzeelor”, editura Litera, 2009
