Omul trebuie să se teamă de un singur lucru

0
118

Ne temem de necunoscutÎn epoca de astăzi omul viețuiește în fiecare zi cu frică, și toți știm că s-au depășit cu mult limitele fricii pe care o aveau oamenii în generațiile trecute. De ce există, însă, atât de multă frică? Omul este plăsmuit să fie liber sub acoperământul și iubirea Părintelui Ceresc, Dumnezeu, ca și copiii mici care viețuiesc fără grijă sub acoperământul și iubirea părinților lor. De exemplu, dacă iei un copil și-l întrebi: „Te temi că nu ai ce să mănânci mâine?” îți va răspunde automat: „Nu, pentru că îmi va da să mănânc mama sau tata!” Și doarme liniștit, pentru că are încredere în părinții săi. La fel si noi, nu trebuie sa ne temem de necunoscut!

Noi, însă, oare avem această încredere în Părintele și Creatorul nostru? Desigur că nu, pentru că noi am luat viața, și toate grijile, și problemele, în mâinile noastre, și de dimineață până seara, uneori și nopțile, ne gândim ce vom face, cum ne vom îmbrăca, dacă vom avea de muncă, sau cum vom înmulți averea și, dacă este cu putință, cum vom dobândi întreaga lume. Dormim și ne trezim cu frică să nu ne îmbolnăvim, să nu se întâmple vreo nenorocire… Acum, suntem obsedați de fenomenul încălzirii globare, să nu se topească ghețarii și să ne scufunde!

De ce anume ne temem?

Ne temem de o probabilă pătimire a copiilor noștri în școli, ne temem de războaie și de ura oamenilor din jurul nostru, ca nu cumva să ne facă ceva rău, personal sau în grup (terorism). Ne temem de ceea ce mâncăm, sau de ceea ce bem și, în general, viața noastră devine iad în fiecare zi din pricina fricii. Dar, spuneți-mi, oare avem dreptate? Cum putem să oprim răul care se întâmplă în jurul nostru? Dacă răul nu putem  să-l oprim, pe oameni nu putem să-i schimbăm, există însă o cheie în mâinile noastre?! O cheie pe care dacă am folosi-o, fiecare dintre noi în mod separat, am putea deschide o ușă în viața noastră, prin care ne vom simți liniștiți, vom avea pe cineva care să ne ajute în agonia vieții noastre.

Nu vom fi singuri! Și această poartă este Hristos. El spune în Sfânta Evanghelie după Ioan: Eu sunt ușa! de va intra cineva prin Mine, se va mântui (Ioan 10, 9). Să presupunem că un copil viețuiește departe de părintele său și trăiește singur întreaga luptă a vieții lui. Și, cu toate că părintele său este bogat și deseori îi trimite daruri, îi dăruiește câte un mesaj ca să-l îndrepte. Asa ii aminteaste faptul că îl iubește și așteaptă cu durere să vină la casa Lui, ca să-l cunoască de aproape. El vrea să-i alunge toată tristețea și supărarea, și să viețuiască confortabil împreună cu el… Copilul refuză să-i răspundă, să-L cunoască și, nefericitul, rămâne de bunăvoie în neliniștea, în frica și în agonia lui.

Daca am trai viata alaturi de Hristos, nu am avea de ce sa ne temem…

La fel și Părintele nostru ceresc… Care ne iubește atât de mult încât pentru noi a tăiat vițelul cel îngrășat. Vitelul este în mod simbolic Fiul Său, pe care l-a înjunghiat ca să ne cheme în casa Lui, în Biserică; să viețuim lângă El, și să ne hrănească cu Preacuratele Taine, să ne odihnească cu iubirea Sa, în brațele Lui. Noi, însă, nu acceptăm să-L cunoaștem. Preferăm să viețuim orfani, departe de El, morți precum fiul risipitor din parabola evanghelică (Luca, capitolul 15). De aceea, un singur lucru trebuie să ne înfricoșeze în această viață și să ne  preocupe: să nu plecăm brusc în viața cealaltă fără să apucăm să ne pocăim!

Să exploatăm timpul pe care ni-l dăruiește acum, când a venit vremea Postului celui mare, și s-a deschis stadionul virtuților; când din nou ni se dă prilejul să punem început pocăinței prin lupta postirii și a înfrânării după putere, prin spovedanie și Dumnezeiasca Împărtășanie. Asa să ne învrednicim să ne închinăm Patimilor și Sfintei Învieri a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul! Așadar, în mâna noastră este cheia, să nu trecem nepăsători pe lângă ea. Să nu ne lăsăm pe noi înșine în largul durerii, al agoniei și al fricii! Hristos ne așteaptă să ne odihnească de osteneala vieții de zi cu zi, și de povara păcatelor noastre. El vrea să ne dăruiască iubirea Lui bogată și ajutorul lui: Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi (Matei 11, 28).

Sevasta E. Hasioti, Când vrei să-ți potolești setea

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here