Noi, ortodocșii suntem cinstitori ai Maicii Domnului

0
90

Maica Domnului– Pentru că sunt multe întrebări despre Maica Domnului, vă rugăm să ne vorbiţi despre icoana Maicii Domnului.

– Dragă, eu despre icoane nu prea pot vorbi multe, pentru că pentru mine icoanele sunt doar nişte obiecte sfinţite. Aş putea să vă spun ceva despre Maica Domnului aşa, care mi-e mie la inimă: Maica Domnului, locaş al Preasfintei Treimi. E un gând care e al meu de fapt şi de aceea mi-e drag. Să vă spun ceva, acum că a venit vorba de „mi-e drag un gând”. La noi la mănăstire a fost un părinte care a scris un fel de roman. Nu era cine ştie ce, el credea că-i mare lucru. Şi acolo era vorba de o fată care trebuia să ierte pe cineva care i-a făcut nişte necazuri, şi zice fata – un băiat îşi cere iertare şi fata îi răspunde – cumva aşa în doi peri, că „Dumnezeu să te ierte”. Nu i-a spus că-l iartă. Şi atunci eu am zis: ştii de ce a zis fata aceea că nu-l iartă, sau nu i-a spus direct că-l iartă? Pentru că seamănă cu tată-său. Adică cu autorul.

Deci, sunt gânduri care ne sunt dragi pentru că sunt ale noastre şi pentru că le-am spus noi poate mai întâi, sau le-am descoperit noi, şi mie mi-i foarte drag gândul acesta că Maica Domnului e locaş al Preasfintei Treimi. De unde începe gândul acesta? Începe de acolo, că atunci când Preasfânta Fecioară Maria l-a întrebat pe îngerul binevestitor „Cum va fi aceasta de vreme ce au nu ştiu de bărbat?” îngerul i-a răspuns aşa: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine – deci Duhul Sfânt – şi puterea Celui Preaînalt – puterea lui Dumnezeu Tatăl – te va umbri, de aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema”. Prin urmare cele trei persoane ale Sfintei Treimi sunt unite în Preasfânta Fecioară Maria, în Maica Domnului. Sigur că o mamă nu-i mamă numai cât poartă pe copilul ei în sine, ci e mamă în veşnicie. Şi Domnul Hristos n-a fost purtat de Maica Domnului numai în pântecele ei ci şi în inima ei. Apoi să ştiţi că de inima Maicii Domnului Domnul Hristos niciodată nu S-a despărţit. Astfel stând lucrurile, Maica Domnului rămâne locaş al Preasfintei Treimi, umbrită de Tatăl ceresc, miluită de Fiul pe care-L purta în inimă şi având pe Duhul Sfânt asupra ei.

Maica Domnului e chemată de noi în rugăciune şi în înţelesul acesta ca ea care a purtat în sine – fiind locaş al Mântuitorului a fost locaş al Sfintei Treimi. La Maslu e o stihire, o alcătuire, care are următorul cuprins – vorbim cu Maica Domnului -: „Pe tine, preacuratul palat al Împăratului ceresc, ceea ce eşti mult lăudată, te rog curăţeşte-mi mintea mea cea întinată cu tot felul de păcate şi o fă locaş înfrumuseţat al dumnezeieştii Treimi, ca să laud şi să măresc puterea ta şi mila ta cea nemăsurată, fiind mântuit eu netrebnicul robul tău”. Adică eu robul Maicii Domnului, supus al Maicii Domnului, cinstitor al Maicii Domnului cer ceva de la Maica Domnului. Ce? Întâi să fiu mântuit, adică să mi se curăţească mintea de tot felul de păcate. De ce? Ca să fiu „locaş înfrumuseţat al dumnezeieştii Treimi”. Să fiu şi eu locaş al Sfintei Treimi, al Tatălui al Fiului şi al Sfântului Duh, şi din această stare să pot să laud şi să măresc puterea şi mila cea nemăsurată a Maicii Domnului. Numai sub darul Preasfintei Treimi pot înţelege măreţiile Maicii Domnului. Noi, ca ortodocşi, suntem cinstitori ai Maicii Domnului, înţelegem ceva din măreţiile Maicii Domnului prin darul lui Dumnezeu, prin puterea lui Dumnezeu. Asta este ceea ce vă spun în loc de icoana Maicii Domnului. E tot o icoană, o icoană gândită.

„Prescuri pentru cuminecături” – Arhim. Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here