Un necredincios, care ajunsese medic, întreabă o dată în ironie pe un preot:
— Sfinţia ta, porţi numele de păstor de suflete, dar ai văzut vreodată un suflet?
— Nu, răspunse preotul.
— Dar de auzit, l-ai auzit?
— Nu.
— Dar poate l-ai gustat?
— Nu, nu l-am gustat.
— Atunci poate ai mirosit vreun suflet?
— Nu, nu l-am mirosit.
— Dar poate ai simţit un suflet?
— Da, de simţit l-am simţit şi încă foarte bine.
— Va să zică, zise doctorul cu un aer triumfător, din cele cinci simţuri ale omului, patru vorbesc împotriva sufletului. Pe care să le credem? Pe cele patru sau pe cel singur?!
— Dumneata eşti medic, răspunse preotul. Ai văzut vreodată durere?
— Nu, zise medicul, n-am văzut.
— Dar de auzit, ai auzit-o?
— Nu.
— Dar, poate ai gustat-o?
— Nu, nici n-am gustat-o.
— Atunci poate ai mirosit vreo durere?
— Nu.
— Dar, poate ai simţit durerea?
— Da, am simţit-o şi încă foarte tare.
— Va să zică, spuse preotul cu un aer îngăduitor, din cele cinci simţuri patru vorbesc contra durerii. Ce-ai zice, dacă cineva s-ar întemeia pe acest raţionament şi ar afirma că nu există durere?!
Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016
