Filosofii, retorii şi scriitorii păgâni nu urmăresc folosul obştesc; urmăresc numai să fie admiraţi; iar dacă au spus ceva folositor, şi acest ceva i-au învăluit, ca într-un întuneric, în obişnuita lor lipsă de claritate. Apostolii şi proorocii au făcut însă cu totul dimpotrivă; cele spuse de ei sunt clare tuturor; fiind dascăli de obşte ai lumii, au scris aşa încât fiecare, şi prin el însuşi, să poată înţelege cele scrise numai din simpla citire. Vestind mai dinainte aceasta, proorocul spunea: Vor fi toţi învăţaţi de Dumnezeu ; şi nu va mai învăţa nimeni pe vecinul său: „cunoaşte pe Domnul”, că toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mic până la cel mare al lor! Iar Pavel spune: Şi eu, fraţilor, când am venit la voi, nu întru înălţarea cuvântului şi a înţelepciunii vestind vouă mărturisirea lui Dumnezeu; şi iarăşi: Cuvântarea mea şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii ; şi iarăşi: Că nu grăim înţelepciunea veacului acestuia, nici a stăpânitorilor acestui veac, care sunt pieritori . Cărui om nu-i sunt limpezi toate cele scrise în Evanghelii? Care om, când aude: fericiţi cei blânzi , fericiţi cei milostivi , fericiţi cei curaţi cu inima şi altele asemenea, are nevoie de învăţător ca să-i lămurească cele spuse? Nu sunt oare pe înţeles şi clare semnele, minunile şi istoriile din Evanghelii? Aşa că toate cele ce se spun sunt pretexte şi scuze, acoperăminte pentru trândăvie! Nu înţelegi cele scrise în Scriptură? Dar cum vei putea înţelege, dacă nici măcar nu vrei să-ţi pleci ochii asupra ei? Ia în mâini Biblia! Citeşte toată istoria; ţine minte ce-ai înţeles; citeşte de mai multe ori ce n-ai înţeles şi ţi s-a părut nelămurit. Dacă, după ce ai citit de mai multe ori, nu poţi găsi înţelesul celor scrise, du-te la unul mai învăţat, du-te la dascăl, spune-i despre cele ce nu le înţelegi, arată multă râvnă. De te va vedea Dumnezeu că ai atât de mare râvnă, nu-ţi va trece cu vederea nici veghea, nici grija; iar dacă nu vei găsi un om care să-ţi lămurească ce nu înţelegi, ţi-l va descoperi, negreşit, Dumnezeu. Adu-ţi aminte de famenul reginei Etiopiei , care era un barbar, prins de nenumărate griji, înconjurat din toate părţile de treburi; nu înţelegea cele ce citea, şi totuşi citea stând în carul său. Dacă fiind pe cale arăta atâta râvnă pentru cititul Scripturii, gândeşte-te ce râvnă avea când era acasă! Dacă nu-şi îngăduia, în timp ce călătorea, să stea fără să citească Scriptura, cu atât mai mult când şedea acasă! Dacă neînţelegând cele ce citea, nu se oprea din citit, cu mult mai mult după ce înţelegea. Că nu înţelegea ce citea! Ascultă ce-i spune Filip: Oare înţelegi cele ce citeşti? Şi acela, când a auzit acestea, n-a roşit, nici s-a ruşinat, ci şi-a mărturisit neştiinţa, zicând: Cum voi putea, de nu mă va povăţui cineva? Pentru că citea cu atâta râvnă, şi încă nu avea povăţuitor, de aceea a primit îndată povăţuitor. I-a văzut Dumnezeu râvna, i-a lăudat sârguinţa şi i-a trimis îndată învăţător.
– Dar nu mai este Filip lângă noi acum!
– Este însă Duhul, Care l-a mişcat pe Filip.
Să nu dispreţuim mântuirea noastră, iubiţilor! Dumnezeiasca Scriptură s-a scris spre povăţuirea noastră, la care au ajuns sfârşiturile veacurilor . Mare întărire pentru a nu păcătui este citirea Scripturilor! Mare prăpastie şi adânc abis este necunoaşterea Scripturilor! Mare trădare a mântuirii, să nu ştii nimic din legile dumnezeieşti! Aceasta a dat naştere şi ereziilor, aceasta a stricat şi viaţa, asta a răscolit totul. E cu neputinţă, e cu neputinţă să te întorci de aici fără de rod, dacă citeşti des şi cu luare-aminte Scripturile! Iată, o singură parabolă cât folos ne-a adus! Nu ne-a făcut oare mai bun sufletul nostru? Ştiu bine că mulţi s-au întors încărcaţi cu mult folos de pe urma ascultării predicii la această parabolă; iar dacă sunt unii care nu s-au folosit până într-atât, totuşi în ziua în care mi-au ascultat predica au fost negreşit mai buni. Nu-i puţin lucru ca şi o singură zi să ţi-o petreci căindu-te de păcate, să cauţi spre înţelepciunea cea după Dumnezeu, să dai sufletului puţină odihnă de grijile cele lumeşti. Iar dacă facem astfel la fiecare Liturghie, şi nu lipsim de la niciuna, ascultarea neîncetată a predicării cuvântului lui Dumnezeu va săvârşi un mare şi minunat bine în sufletul nostru.
„Omilii la Săracul Lazăr” – Sf. Ioan Gură de Aur
Jurnal Spiritual
