Când i-au fost spuse cuvintele acestea lui Moise? Când a avut cel mai mult nevoie de ele și l-au mânat la o lucrare mare, peste puterile lui? A fost o vreme când el ocupa înalta poziție de fiu adoptiv al regelui. Când se scotea puternic și înțelept și când, în ardoarea acestei puteri trupești, s-a avântat să-și sprijine poporul – dar ce a ieșit din asta? O nereușită deplină, o deplină înfrângere, și Moise a fost nevoit să fugă de mânia faraonului, însă și de nemulțumirea compatrioților. Atunci a început pentru el vremea răbdării și frângerii inimii. A trebuit să se retragă în pustie și acolo să îndeplinească, timp de patruzeci de ani, cea mai umilă dintre îndeletniciri: cea de păstor. Acolo a fost nevoit să se smerească, să se lepede de sine și de propria sa putere. După ce și-a învățat lecția, Dumnezeu l-a chemat ca pe o unealtă pregătită și i-a poruncit să meargă să izbăvească poporul său.
Nădăjduirea în sine pierise încă din Moise, și marele ales, socotindu-se nevrednic și neînzestrat, cere cu smerenie: „Trimite pe altcineva.” Atunci a sosit clipa ca Domnul să-Și îmbărbăteze alesul cu încredințarea: „Eu voi fi cu tine.” Nu te tulbura, Moise; din pricina neputinței tale, slavă lui Dumnezeu că ți-a dat seama de ea și te-ai pătruns de simțirea ei. Astăzi Atotputernicul îți spune: „Eu voi fi cu tine!” Să se gândească fiecare la asta și să tragă învățăminte.
Puțini sunt cei care nu-și dau seama ce înseamnă să te avânți de capul tău într-o treabă, într-o afacere, bizuindu-te doar pe proriile tale forțe și cunoștințe și pe bunele tale intenții. Omul netrimis de Dumnezeu și nepregătit se repede pe o cale sau alta, dă greș și de cele mai multe ori nici nu-și dă seama din ce pricină. Lipsindu-te de ajutorul lui Dumnezeu, bizuindu-se doar pe sine, este nevoit să îndure urmările îngâmfării sale. Dă, Doamne, ca un asemenea suflet să nu întârzie a se smeri înaintea lui Dumnezeu, pe Care L-a dat uitării, să lase uneltele cu care lucra înainte, să-și recunoască neputința și să-și îndrepte privirea către Cel care l-a smerit pentru a-l aduce la înălțimea adevărată, plină de supunere față de El. „Fără Mine nimic nu puteți face” (Ioan 15, 5), a zis Hristos. La aceasta vom spune „da” și „amin”. Fie ca și pentru noi să vină acea vreme când singurul nostru sprijin și singura noastră putere va fi făgăduința: „Eu voi fi cu tine!”
„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă
Jurnal Spiritual
