Viata si timpul trecator din lumea asta
Daca vom cunoaste vreodata ceva in lumea asta, este ca totul este trecator. Si raul si binele si viata insasi este trecatoare. Nimic nu dureaza pentru vesnicie. Bunica mea imi spunea ca nimic nu dureaza cat lumea. Nici pomii, nici florile, nici oamenii, nici timpul.
A vorbi despre timp, care este subiectul filozofilor, al ganditorilor, sau al poetilor, este un lucru efemer si trecator. Asa cum nu poti prinde vantul ca sa-l pui in burduf, nici timpul nu-l poti prinde din urma. In trecut, la ora de filozofie, profesorul ne spunea ca marii ganditori au facut un singur lucru: au dat definitia timpului. Nimeni vreodata nu a reusit sa il opreasca, sau sa isi daruiasca siesi zile, sau minute de viata. Trecator ca timpul a fost si este omul.
Asa cum spunea Ecleziastul: “Desertaciunea, desertaciunilor, toate sunt desertaciune”.
Cautatorul fericirii, omul care pleaca in cautarea mirajului si a ” tineretii fara batranete si a vietii fara de moarte”, este laitmotivul care l-a urmarit pretutindeni, oriunde s-a dus. Excluzand pe Dumnezeu din viata sa, el a ajuns la nivelul omului parasit si damnat sa cunoasca atat binele cat si raul. Ela cunoscut ca si Ecleziastul frica, bogatia, luxul, dansul, cantecele si veselia, dar nu l-a cunoscut pe Dumnezeu. Ca si in cartea Ecleziastul, prabusirile si zvarcolirile sufletesti, sunt marele caderi ale celui lipsit de harul dumnezeiesc. Omul ca si pomul este chipul lui Dumnezeu, coroana creatiei care a cazut din gradina Raiului, dar a primit si fagaduinta rascumpararii sale. Adam si Eva au adus caderea in lume, dar Hristos a adus vesnicia si viata. Dar iubirea lui Dumnezeu transforma sufletul si din piatra face sa rasara iubire si din inima omului face salba de diamante slefuite si gatite pentru Imparatia Cerurilor.
Ingerul in trup
Am cunoscut in viata mea, ingeri in trup, oameni cu aura de ingeri. Un preot pe care l-am cunoscut pentru cateva ore, mi-a fost calauza in gand si in suflet. Toata viata mi-a fost marcata de vorbele lui, de intelepciunea fara margini si de mainile ce se impreunau in rugaciuni nesfarsite, de zi si de noapte. Ingerul in trup a fost pentru mine, raza de iubire si perfectiunea pe care am vrut sa o cred.
Lumina pe care am vrut sa o primesc si scara catre Dumnezeu, de care m-am prins in drumul meu. Ingerul in trup a fost cel ce a adus binele in viata mea, lumina si harul, pe care dansul le avea din belsug. Preotul meu era plin de har, lumina si intelepciune. In acel timp, nu as fi vrut nici o secunda ca el sa fie altcineva decat era, nu as fi vrut sa fie mai putin aspru, sau mai bland. L-am primit in suflet, asa cum m-a primit. M-a binecuvantat si am multumit. Era cu totul indestulare si era o oaza de har.
Si astazi ma gandesc cum timpul nu a putut sa biruiasca dragostea lui pe care o simt si acum de dincolo, din lumea celor drepti.
Dar sa nu uitam, ca toate sunt trecatoare: gandurile, timpul, florile si anotimpurile care trec. Clepsidra timpului este realitatea noastra si lumina este atat de vie azi ca si ieri si ca intotdeauna.
Ionela Moldovanu
