Oamenii care îl caută pe părintele Iustin îl “ispitesc” cu dorinţa lor de a afla răspuns la o mulţime de chestiuni şi întrebări imediate, bizuindu-se pe harul “de clarvăzător” al acestuia. Ori credinţa “nu vede”, credinţa trăieşte, simte, sporeşte. Iar răspunsul părintelui este, invariabil, acelaşi: Omului nu îi e dat să vadă, numai Dumnezeu vede! “Deschiderea cărţii” e, cum explică părintele, o erezie, asemănătoare vrăjitoriei. Iar când îl întreabă câte un credincios mai curios cum e raiul, părintele îl pune “să-şi vadă inima”, pentru că acolo sălăşluieşte raiul.
De asta am reţinut o “anecdotă” spusă de un ucenic al părintelui Iustin, care o aflase chiar de la femeia deznădăjduită care venise la mănăstire. Aceasta venise să-i spună părintelui că fiica sa “fugise de acasă cu unu”‘, nu mai ştia nimic de ea, nu-i dăduse nici un semn, familia toată era îndurerată. Trăiau un coşmar, soţul se apucase să bea de supărare, prietenii îi ocoleau… Părintele Iustin a ascultat-o pe femeie, după care i-a spus:
– Da, mai., ! Asta e din cauza lipsei de comunicare între voi… Şi apoi lipsa de rugăciune, de credinţă, de înţelegere. Nu i-aţi creat o atmosferă de înţelegere, mama şi fiica n-au fost prietene, v-aţi mulţumit să trăiţi ca nişte străini în casă, mâncând ca la restaurant, dormind ca la hotel şi comunicând ca oamenii care se întâlnesc la colţ de stradă şi schimbă o vorbă, două. Cu atâta nu se face o familie, nu se zideşte încrederea între cei de acelaşi sânge…
Părintele a vorbit mult mai mult, femeia a aprobat totul, dintr-un capăt în altul, realizând că aşa e dar că acum e prea târziu, sfaturile nu puteau să mai întoarcă şi vremea înapoi. Apoi, când s-a făcut linişte în chilie, femeia s-a foit un pic şi prinzând curaj l-a întrebat pe părintele Iustin:
– Eu ştiu, părinte, că aveţi viziuni, toată lumea ştie !
Părinte te rog să te concentrezi şi să-mi spui şi mie dacă o vezi pe fata mea şi unde e…!?
Părintele s-a încruntat şi i-a spus apăsat femeii:
– Măi femeie, tu crezi că eu n-am altă treabă în gândurile mele, decât să o văd pe stricata ta de fată!? Dacă tu, ca mamă, nu ştii unde-i, eu de unde să ştiu? Du-te la poliţie, dă-o în urmărire şi ai s-o găseşti…! Că doar n-a fugit în pădure s-o mănânce lupul, o mâncat-o lumea pentru care n-ai pregătit-o îndeajuns…!
Peste o vreme femeia a revenit, mult mai liniştită;
– Da, părinte. M-am dus la poliţie cum mi-ai zis. Am găsit-o pe fata mea, era ascunsă la bărbatu-său, în oraş. M-am împăcat şi cu cel cu care a fugit, e cam bătrâior, dar nu-i un ginere chiar rău, acum s-au cununat, aştept şi un nepot,..!
– Bogdaproste că m-ai ajutat s-o găsesc!
Indiferent ce i-a spus părintele, femeia a rămas încredinţată că “părintele a avut viziuni”, că numai ele i-au luminat calea spre regăsirea fiicei, i-au limpezit situaţia în familie.
“Părintele Justin Pârvu şi bogăţia unei vieţi dăruită lui Hristos”
Jurnal Spiritual
