O generaţie fǎrǎ bani

0
103

În anul 2009, într-o încercare îndrǎzneaţǎ de a atrage atenţia tinerilor americani, FORD aduce din Europa noul său model de clasa mică, Ford Fiesta. 100 de maşini sunt oferite la blog-eri cunoscuţi pentru a le testa pe o perioda de 6 luni de zile, gratis, dar cu o singură condiţie: să descrie online experienţa lor, fie că maşina le-a plăcut sau nu.

123Tinerii blog-eri au îndrăgit maşina. Tinerii şoferi? Nu prea. După o scurtă perioadă de glorie în care Ford a vândut 90.000 de exemplare în 18 luni, vânzările au scăzut vertiginos. În aprilie 2012 vânzările erau cu 30% mai jos decât în 2011.

Ford nu e de condamnat. Compania încearcă să desluşească o enigmă ce îi nelinişteşte pe toţi constructorii de maşini din America: Cum să vinzi maşini „Milenarilor” (cunoscuţi şi sub denumirea de Generaţia Y)? Adevărul este că în prezent, tinerii nu mai conduc aşa cum o făceau predecesorii lor. În 2010, adulţii cu vârste între 21 şi 34 de ani au cumpărat 27% din ansamblul maşinilor noi vândute în America, cu 38% mai puţin decât în 1985. Kilometrii parcurşi au scăzut deasemeni. Chiar şi proporţia tinerilor cu permis de conducere a scăzut cu 28% între 1998 şi 2008.

În încercarea de a schimba această tendinţă, General Motors cooptează consultanţii popularei mărci MTV Scratch – marca înrudită cu televiziunea ce a creat Jersey Shore – pentru a da maşinilor un aer tineresc. “Nu cred că tinerilor nu le pasă dacă posedǎ o maşină sau nu”, spune MCFarland, managerul GM în vârstă de 31 de ani, responsabil cu strategia de marketing la nivel global. „Noi credem că nimeni nu îi înţelege încă cu adevărat”.  Între timp, Subaru pariază că poate atrage această generaţie individualistă eco -responsabilǎ ieşită din comun. „Încercǎm să găsim o legătură emoţională”, spune Doug O’Reilly, agent de publicitate pentru Subaru. Ford însă continuǎ să investească masiv în direcţia canalelor de publicitate, sperând să alinieze eforturile strategiei de marketing cu metodele pe care «Milenarii» le folosesc şi pentru care au încredere.

Toate aceste strategii se bazează pe câteva ipoteze esenţiale: cererea Milenarilor pentru automobile aşteaptă doar să fie deblocatǎ; pe măsură ce economia îşi revine, tinerii vor dori să cumpere maşini la fel de mult ca părinţii sau bunicii lor; cǎ o strategie focalizată pe valorile Milenarilor îi poate convinge să cumpere.

Poate. Dar dacă toate aceste presupuneri sunt eronate? Dacă aversiunea Milenarilor pentru a cumpăra maşini nu este doar un efect secundar al recesiunii dar o parte din schimbarea preferinţelor şi a modului de a cheltui al unei întregi generaţii? Această întrebare nu se pretează doar la maşini, ci şi la alte categorii de investiţii majore – şi anume: locuinţa. Răspunsul la această întrebare are un impact important asupra economiei – şi asupra ieşirii din recesiune.

Jumătate din economiile unei familii în ziua de azi de duce pe transport şi întreţinere. În toiul recesiunii imobiliare, construcţiile rezidenţiale şi alte activităţi din acest domeniu au reprezentat mai mult de un sfert din economia oraşelor, ca Las Vegas şi Orlando. La nivel naţional, vânzările de automobile şi camioane noi au atins maxime istorice. La fel cum vânzările de maşini au scăzut, ponderea tinerilor care şi-au făcut o ipotecǎ înte anii 2009 – 2011 a scăzut la jumătate faţǎ de cea care s-a înregistrat în urmă cu 10 ani.

Este inutil să mai spunem, Marea Recesiune este responsabilă pentru declin. Dar este foarte posibil ca avalanşa de factori economici și demografici – de la prețul ridicat al gazului, re-urbanizare, stagnarea salariilor şi până la noile tehnologii care oferă un alt fel de consum – să fi schimbat fundamental jocul Milenarilor. S-ar putea ca cea mai mare generație din istoria Americii să nu cheltuiască pe obiecte la fel de scumpe ca și predecesorii. De la sfârșitul celui de al doilea război mondial, piaţa mașinilor noi și casele din suburbii au jucat cel mai important rol şi au relansat economia mondială.

Atât sectorul construcțiilor imobiliare, cât și al maşinilor angajează milioane de lucrători din clasa de mijloc, care ar putea avea de suferit în urma tranziție între constructirea de case și producția autoturismelor. Companiile care vând articole electronice şi electrotehnice și furnizează conexiuni la Internet de mare viteză, nu au nevoie de atât de mulți angajaţi. Și locurile de muncă pe care le creează se îndreaptă vertiginos spre vârful scării socio-economice.

Pe termen lung, este un motiv bun pentru a fi optimişti. Se sugerează ideea că doar domeniul auto şi cel imobibiar şi-ar putea pierde o parte din importanța pe care au avut în economie în ultimii 10, 20 de ani sau mai mult. De exemplu, dacă oamenii ar cheltui mai puțini bani pe maşini şi case, vor avea mai mulți bani de cheltuit sau să economisească, și nu se vor duce toţi pe gadget-uri electronice.

În cazul în care tinerii ar învesti mai puțin în lucruri fizice, cum ar fi case, maşini sau smartphon-uri (la modǎ în zilele noastre), ar avea mai mult de investit în ei înșiși. În trecut, o locuințǎ era principalul vehicul de investiţii, dar educația este, de asemenea, un vehicul. Educaţia ar putea fi un avantaj mult mai valoros decât o casă.

Bunăstarea noastră nu constǎ numai în propriile noastre abilități și talente, ci şi în capacitatea noastră de a accesa ideile celor din jurul nostru. În cazul în care generația milenară împinge societatea spre o relaţie interumană mai strânsă şi mai prietenoasă, s-ar schimba foarte mult cultura noastră de consum.

Sursa: theatlantic.com

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here