Omul este o vieţuitoare ce se îndreptăţeşte pe sine. Fiind singura vieţuitoare în stare să facă rău, omul este şi singura tăgăduiască realitatea, născocind pricini şi scuze pentru ceea ce face. Dar dacă omul este o vieţuitoare ce se îndreptaţeşte pe sine, este totuşi mult mai mult decât un animal. El este zidit după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Ca atare este mult mai mult decât animalul. Animalele nu se pocăiesc , dar omul poate şi trebuie să se pocaiască. El poate vede ceea ce este şi ceea ce poate deveni cand priveşte iertare şi harul lui Dumnezeu. Apostolul Ioan spune limpede “De vom zice că păcat nu avem, pe noi înşine ne înşelăm şi adevărul ne este intru noi”(I In 1,10). „ De vom zice că nu am păcătuit, mincinos îl facem pe El şi cuvântul Lui nu este întru noi. „ (I In 1, 10). Această atitudine-spune Apostolul Ioan- nu e decât o amăgire, o minciună, tăgăduire a realitaţii. Dar Apostolul Ioan continuă:” De vom mărturisi păcatele noastre, credincios este şi drept ca să ierte nouă păcatele şi să curăţească pe noi de toată nedreptatea „(I In 1,9). Cei ce-şi tăgăduiesc păcatul şi răspunderea pentru el se înşala singui, spune Apostolul Ioan.
De cugetat: „Omul devine creştin printr-o învăţătură sănătoasă: el nu se naşte aşa”- Tertullian
”Vitamine duhovniceşti – pentru întărirea suufletului”, Coniaris, Anthony M.
Jurnal Spiritual
