Osana Luminii – Lumină
(1947)
Lumină
Cu raza, baţi din veci aceeaşi cale,
Cum vii din nesfârsit înspre-nserări
În umbra noastră faci din nou cărări,
Să Te primim cu zvon de osanale.
Te dăruieşti, cu rodul toamnei Tale,
Doar celor care plâng în aşteptări,
Aluneci lin, căzând din zări în zări
Spre duhuri care ştiu să fie goale.
Tu treci mereu în neguri nesfârşite
Să biruieşti amurgul prin Calvar
Şi-n taina frumuseţii negrăite,
Te naşti de sus în foc de raze iar,
Ca să-mplineşti minuni făgăduite,
Lumină Tu, nespus de mare har!
“Poezii”, Zorica Laţcu Teodosia – Maica Teodosia
Despre Maica Teodosia
Zorica Laţcu a fost o poetă din Braşov, născută în 1917. A fost fiică de intelectual – tatăl ei a fost prefect de Braşov. A terminat liceul în Braşov şi a urmat apoi Filologie clasică (greacă şi latină), precum şi Limba şi literatura franceză. A devenit licenţiată în aceste două facultăţi, la Cluj şi la Sibiu, şi a lucrat apoi în cadrul Universităţii, mai ales în muncă de cercetare, pentru că nu putea scrie uşor şi de aceea n-a putut lucra în învăţământ.
A fost călugărită cu numele Teodosia; deci maica Zorica Laţcu Teodosia sau Teodosia Zorica Laţcu.
Este puţin cunoscută, întrucât cărțile ei au fost interzise, au fost puse la fondul de documentare aproape de la început. Noi căutăm să punem în valoare nişte poezii scrise de ea, pentru bucuria aceasta de a înmulţi binele.
Eu zic că a fost deosebită, cu dar de la Dumnezeu. Personal, am cunoscut-o, am lucrat cu ea, am bătut la maşină după dictatul ei – aşa greu cum era – traduceri din limba greacă, predici despre minunile Mântuitorului, despre pildele Mântuitorului. (“Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei)
Citiți și alte articole de la rubrica Spiritualitate.
V-ar putea interesa, de asemenea, și alte articole de la rubrica Literatură.
