Din sfaturile Părintelui Sofronie: Oamenii, de la sine, nu pot înţelege când păcătuiesc şi când nu

0
165
Păcatul oamenilor
Păcatul oamenilor

Păcatul oamenilor

Trebuie să păstrăm duhul pocăinţei de-a lungul întregi vieţi, până la sfârşit. Pocăinţa este temeiul a toată viaţa nevoitoare şi duhovnicească. Simţământul, intuiţia păcatului pot deveni atât de vii în noi, încât să nască cu adevărat o pocăinţă în adânc.

Putem plânge ceasuri în şir, săptămâni, ani de-a rândul, până ce făptura noastră să se reînnoiască deplin prin cuvântul lui Hristos, prin poruncile Sale şi mai ales prin harul Sfântului Duh. O astfel de preschimbare a fiinţei noastre după căderea lui Adam cere multă străduinţă. Şi mult timp.

Păcatul oamenilor

Pocăinţa nu are sfârşit pe pământ, căci sfârşitul pocăinţei ar însemna că am ajuns întru totul asemenea lui Hristos.

Cea mai mică deosebire între Hristos şi noi cere o pocăinţă adâncă: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui DUMNEZEU, miluieşte pre noi».

Păcatul oamenilor. Acest cuvânt exprimă distanţa pe care o simţim a fi între El, Fiinţa Absolută şi vecinică, şi noi înşine. «Dacă nu suntem cu adevărat întru totul asemenea Domnului, cum am putea noi petrece vecinic cu El?», se întreabă Sfântul Simeon Noul Theolog. Pentru el, ca şi pentru noi, este cu neputinţă. Nu ne rămâne decât răbdarea.

Oamenii nu pot înţelege 

Oamenii, de la sine, nu pot înţelege când păcătuiesc şi când nu. Singur Domnul şi Duhul Sfânt o vădesc. În Rai, când Iisus Hristos a vorbit cu Adam, acesta s-a lepădat de a se lăsa osândit: «Tu mi-ai dat această femeie, ea mi-a dat a mânca din acest rod». Să ne străduim a nu osândi pe Dumnezeu.

În lucrurile mărunte, în faptele simple, să încercăm să avem următoarea atitudine lăuntrică: «Nu primesc voinţa sângelui meu „căzut”; voiesc ca în venele mele să curgă viaţa lui Dumnezeu însuşi».

Dacă Dumnezeu este, atunci recunosc că toate greşalele vin de la mine, şi nu de la El. Dacă păstrez o astfel de atitudine, Dumnezeu îmi va da duhul pocăinţei.

Din viaţă şi din Duh“, Arhimandrit Sofronie Saharov, traducere din limba franceză de Ierom. Rafail (Noica), – Ed. a 2-a, rev. -Alba Iulia: Reîntregirea, 2014