Pacea inimii este scopul războiului duhovnicesc

0
1814

pacea inimiiUn om care biruieşte cu pace gândurile rele este un om înţelept şi fericit, un om care este umbrit de Harul Sfântului Duh, pentru că unde este pace, acolo este şi Harul Lui Dumnezeu, şi aşa cum spunea Sfântul Macarie de la Optina: ,,numai Harul Lui Dumnezeu poate să facă inima omului sălaș permanent și sigur al păcii cerești, care este o parte a veșniciei. Un om cu pace în suflet este un om cu conştiinţa împăcată, un om care nu judecă şi nu osândeşte pe semenii săi, un om care reuşeşte să iradieze în jurul său din lumina sufletului său. Cât de frumos este chipul omului cu pace în suflet! Cât de minunat este harul acestui chip! Liniştea revărsată pe chipul său arată pacea sufletului, iar calmul arată netulburarea inimii. Pe chipul omului cu pace în suflet sunt zugrăvite în culori vii: bunătatea, blândeţea, smerenia, încrederea în Dumnezeu, faţa sa mărturiseşte despre conştiinţa sa netulburată. Cel cu pace în suflet are înfăţişarea unui om eliberat de tirania grijilor necurmate ale vieţii, cele împovărătoare ale duhului.

Omul cu pace în suflet este un om cu adevărat fericit, fiindcă a cerut pacea de la Bunul Dumnezeu şi a primit-o, fiindcă şi-a tăiat voia lui înaintea Lui Dumnezeu şi a oamenilor, şi şi-a predat sufletul Domnului păcii, iubirii, bucuriei. E fericit pentru că acceptă totul cu bucurie şi lucrurile bune şi nenorocirile din viaţa sa, fără cârtire, fără să judece, fără să spună, că Bunul Dumnezeu l-a nedreptăţit într-un fel. El a conştientizat, că omul fără pace în suflet este cel mai nefericit dintre oameni, fiindcă este lipsit de nădejde, sprijinul şi toiagul care te ajută să străbaţi lungul drum al vieţii, este un om în inima căruia şi-au făcut sălaş suferinţa şi durerea, teama, descurajarea, neliniştea, grija şi că acesta rătăceşte pierdut în noaptea adâncă, nelimitată a acestei vieţi şi nu-şi află calea, fiindcă pacea sufletului şi liniştea inimii acestuia au fost alungate de necredinţă, iar  încrederea ce izvorăşte din credinţa în pronia dumnezeiască, cea care face să înceteze orice grijă, este pentru el o putere de neînţeles.

Liniştea sufletească, îndeosebi mintea netulburată, scria Sfântul Teotim, Episcopul Tomisului: ,,e o mare agoniseală în drum spre desăvârşire. Într-o minte tulburată şi frământată nu se afla nicio idee frumoasă şi nu pătrunde nici Harul Lui Dumnezeu… Despre sufletul desăvârşit s-a zis că este un crin în mijlocul spinilor. Şi în Sfânta Evanghelie, crinul desemnează sufletul lipsit de griji.,,Crinii nici nu se ostenesc, nici nu torc şi cu toate acestea, ei s-au îmbrăcat într-o slavă mai mare ca aceea a lui Solomon’’ (Matei 6, 28). Despre cei prinşi în multe griji pentru cele trupeşti, Scriptura zice că toată viaţa lor este frământată (Iov 15, 20 – 21).

 ,,Pacea e marea forţă care le ţine pe toate în armonie. Dar nu într-o armonie fizică, impersonală, ci în armonia conştientă, iubitoare, în care persoanele îşi menţin libertatea şi unicitatea lor. De aceea, Dumnezeu Cel întreit în Persoane, dar Unul în fiinţă şi în toate însuşirile sau valorile, ca Creator şi susţinător al tuturor, e izvorul păcii. Şi cel ce iradiază această pace conştientă, iubitoare, înţelegătoare, îmbrăţişătoare, s-a făcut vas al păcii Lui Dumnezeu, deci fiu al Lui, fiu prin care se însuşeşte pacea şi se răspândește cu voinţă printre oameni.’’(Părintele Dumitru Stăniloae)

Ca să reuşim să ne păzim pacea lăuntrică, fără de care nu este mântuire,  trebuie să avem mereu în minte şi inimă rugăciunea, să fim iubitori şi smeriţi, să avem puterea să întoarcem şi celălalt obraz atunci când suntem nedreptăţiţi, să nu vorbim în deşert, să nu ne tulburăm de întristările venite de la alţii, să nu deznădăjduim, să nu cârtim, să nu judecăm, să nu fim iuţi şi aprigi la

mânie, să nu urâm pe nimeni, să nu suferim de slavă deşartă, să avem răbdare şi nădejde în ispite, să fim buni şi blânzi, să cugetăm la legea Lui Dumnezeu şi ziua şi noaptea.

Aşa cum spunea  Sfântul Siluan Athonitul: ,,e cu neputinţă ca sufletul să aibă pace dacă nu vom cere cu toată puterea de la Domnul să iubim pe toţi oamenii. Domnul ştia că, dacă nu vom iubi pe vrăjmaşii noştri, nu va fi pace în suflet, şi de aceea ne-a dat poruncă: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri”. Dacă nu-i vom iubi pe vrăjmaşi, atunci sufletul va avea uneori o anume odihnă, dar dacă-i iubim pe vrăjmaşi, pacea rămâne în suflet ziua şi noaptea.’’ Şi mai spunea tot Sfântul Siluan Athonitul, că trebuie să veghem în sufletul nostru la pacea Harului Duhului Sfânt şi să nu o pierdem pentru lucruri mărunte, să dăm pace fratelui nostru şi  Domnul ne va da neasemănat de mult, dar dacă întristăm pe fratele nostru, atunci negreşit întristarea se va abate degrabă şi asupra sufletului nostru, iar dacă ne vine un gând spurcat, să îl alungăm de îndată, şi atunci ne vom păstra pacea sufletului nostru, însă dacă-l primim, sufletul nostru va pierde iubirea de Dumnezeu şi nu vom avea îndrăzneală în rugăciune.

Dar câţi dintre noi reuşim acest lucru? Mândria, slava deşartă, orgoliul, mânia, judecata, ura, iubirea de argint, vorbirea în deşert, cârteala, nemulţumirea, iubirea de stăpânire, neascultarea, frica, deznădejdea, clătinarea credinţei, egoismul, invidia, prea multă încredere în sine, neliniştea, patimile, lenea, necunoaşterea de sine, nerăbdarea, împietrirea inimii,  nu ne dau pace. Trebuie să lupţi cu tine însăţi/ însuţi cu gândurile, cu dorinţele, cu faptele tale ca să reuşeşti să îţi păstrezi pacea lăuntrică şi lupta cu tine, cu patimile, cu neputintele tale e foarte grea. Ştiu din experienţa mea acest lucru, mereu ies înfrântă din această luptă, cu cât mai mult îţi doreşti victoria, cu atât mai multe obstacole îţi apar în cale, fiindcă nu ni-i luăm aliaţi în această luptă, în acest război duhovnicesc pe: Bunul Dumnezeu, pe Măicuţa Domnului, pe Sfinţi şi toate Puterile Cereşti. Suntem mândri şi orgolioşi şi vrem să învingem luptele împotriva răului de unii singuri, dar ne înşelăm amarnic dacă credem că putem obţine vreo izbândă fără ajutorul Lui Dumnezeu. Trebuie să ne rugăm din răsputeri, ca pacea Lui Dumnezeu care covârşeşte toată mintea, să păzească inimile noastre şi cugetele noastre Întru Hristos Iisus şi trebuie să strigăm totdeauna împreună cu Biserica: ,,Doamne Dumnezeul nostru, pacea Ta dă-ne-o nouă” (Isaia, 26, 12)

Sfântul Serafim de Sarov spunea că ,,nimic nu contribuie mai mult la dobândirea păcii interioare decât tăcerea şi faptul de a discuta cât mai mult posibil cu tine însuţi şi cât mai puţin cu ceilalţi. Cel ce păşeşte către starea de linişte fără să se abată, primeşte din belşug harisme duhovniceşti. Când omul ajunge la starea de linişte, poate atunci să transmită şi altora lumina care luminează gândul lui.’’ Într-o atmosferă liniştită, plină de armonie, într-o stare de împăcare şi linişte sufletească, reuşeşti să asculţi ce doreşte să îţi transmită cel de lângă tine, reuşeşti să îţi asculţi sufletul şi inima şi să conştientizezi că nu tu eşti cel mai important din lume, te smereşti şi îţi dai seama, că trebuie să asculţi şi pe semenul tău,  că trebuie să-l iubeşti din toată inima ta ca pe tine însuţi, că trebuie să trăiesti în pace, înţelegere  şi armonie cu semenii tăi. În linişte reuşeşti să îţi asculţi conştiinţa care se trezeşte din amorţeală şi a reuşit să vadă ce e bun şi ce e rău în fiinţa ta. În linişte reuşeşti să memorezi ceea ce îţi dictează conştiinţa, în linişte şi după ce ai ascultat cu atenţie mesajele primite, le memorezi mai bine, le prelucrezi mai bine, cu obiectivitate, reuşeşti să te cunoşti mai bine, reuşeşti să conştientizezi că ai şi mulţi talanţi, multe calităţi care te ajută să pui în practică lucruri bune, lucruri de folos, lucruri care te ajută să evoluiezi spiriritual, care te ajută să îţi atingi ţintele propuse. Şi evoluând spiritual, devenind mai înţelept pe zi ce trece, vei ajunge la concluzia că nu e bine să fii egoist, că trebuie să dăruieşti din darurile tale, că trebuie să îţi înmulţeşti talanţii şi de ei să se folosească toţi cei din jurul tău, că trebuie să trăieşti mereu o stare de linişte şi bucurie duhovnicească de care să se molipsească şi cei din jurul tău. Hristos este numit Împăratul păcii. El a dăruit pacea Sa ucenicilor Săi. Fiecare poate dărui ceea ce are. Dacă avem  inimile noastre pline de pace, putem să o dăruim şi celorlalţi. Pacea minţii, a inimii şi a voinţei – întreita pace în unitate – aceasta este adevărata pace dumnezeiască a sufletului, dobândind pacea, mii de semeni se vor mântui în jurul tău, aşa cum spunea Sfântul Serafim de Sarov.

Sufletul necumpătat nu poate avea pace. Pacea lăuntrică e rodul unei vieţi trăite cu simplitate. Ar fi minunat să ne mulţumim cu o viaţă simplă, cu o viaţă pe care să ne-o trăim mai mult pentru a ne hrăni sufletul cu bucurii duhovniceşti şi nu pentru a fi într-o continuă goană pentru plăceri lumeşti. Dacă nu ne-am complica viaţa cu orgoliile noastre, cu agitaţia noastră, cu modernismul societăţii actuale care este o societate de consum exagerat, dacă am vrea să trăim cum trăiau strămoşii noştri, cu simplitate, cu demnitate, cu credinţa că trebuie să se mulţumească cu puţin în viaţă, cu credinţa că Bunul Dumnezeu are grijă să ne asigure pâinea cea de toate zilele, dacă nu am mai vrea să trăim după moda lumii de astăzi, dacă nu am imita tot ce apare nou, chiar dacă acest nou nu ne este de folos, ci dimpotrivă, dacă nu ne-am ridica ştacheta fericirii prea sus, ca să nu o mai putem atinge, am fi nişte oameni înţelepţi, liniştiţi şi fericiţi. Acolo unde există simplitate există şi înţelepciune, pace, linişte, nădejde, speranţa şi credinţa că Bunul Dumnezeu le rânduieşte pe toate după o judecată dreaptă, că Bunul Dumnezeu ne ajută să răzbatem pe toate drumurile vieţii oricât de întortocheate ar fi ele. Dar aşa cum a spus Sfântul Grigorie de Nyssa ,,pacea nu poate fi dată altora, dacă nu este avută mai întâi de noi înşine în suflet, iar pacea are ca potrivnice ura, mânia, pizma, pomenirea răului, făţărnicia, războiul. Făcătorul de pace mai întâi luptă cu sine, ducând războiul între trup şi duh, până când ajunge la simplitate, adică partea văzută să fie aceeaşi cu cea ascunsă, şi cea ascunsă cu cea arătată, rezultând fericirea. De-abia după aceea, omul poate să unească pe cei despărţiţi şi să împace pe cei învrăjbiţi, după ce şi-a scos mânia şi ura din suflet.’’

Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne dăruiască dragostea, bucuria, pacea, fiindcă aşa cum spunea Stareţul Tadei: ,,dragostea unește toate laolaltă, pacea izvorăște din om și răspândește liniște, bucuria ridică povara de la sufletul omului. Când vine un suflet bucuros la unul întristat și îi aduce gânduri blânde și pașnice, parcă dinr-odată cel din urmă se înseninează. Așadar, dragostea, pacea și bucuria fac minuni și luate în parte, dar împreună pot porunci tuturor făpturilor. Când sunt unite și înrădăcinate în inimă, se face pace oriunde își îndreaptă un astfel de suflet gândurile, căci din el izvorăște pace’’

Pacea inimii este tulburată de patimi şi atunci trebuie să încercăm cu ajutorul Bunului Dumnezeu să ne luptăm cu acestea ca să nu ajungă la inimă, să stăm înarmaţi la poarta inimii ca nişte bravi luptători în războiul nevăzut şi să încercăm să respingem toate răutăţile ce încearcă să intre în ea şi să o tulbure. Atâta timp cât inima este în pace, biruinţa asupra patimilor nu este grea. Viaţa omului este un permanent război şi o ispită neîncetată precum a zis Iov: ,,Oare nu este o ispită viaţa omului pe pământ? Ispita provoacă lupta şi uite aşa începe războiul. De aceea trebuie să priveghem totdeauna şi cu grijă să păzim şi să supraveghem inima noastră ca ea să fie în pace şi liniştită, fiindcă  aşa cum a spus Sfântul Teofan Zăvorâtul: ,,pacea inimii este scopul războiului duhovnicesc şi cel mai puternic mijloc pentru a câştiga biruinţa în el’’, ,,pacea inimii este o  mică împărăţie cerească în om pe care n-o putem cuceri decât fiind luptători smeriţi şi viteji, mult iubitori, liberi faţă de tot ce e rău şi numai ţinând mâna inimii noastre spre mâna inimii Stăpânului’’ aşa cum a spus  foarte frumos, arhim. Ioanichie Bălan.

Cristina Toma

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here