Să cunoașteți dragostea lu Hristos, cea mai presus de cunoștință. (Efeseni 3, 19)
Să nu spuneți că nu puteți crede ceea ce nu înțelegeți. Există în noi o însușire mai presus de orice minte și pe care nicio minte nu poate să o cuprindă. Este ceva ce scapă oricărei explicații, ceva ce ne înalță deasupra propriei noastre rațiuni, care descoperă sufletului nostru o întreagă lume inaccesibilă privirii minții. Cel mai puțin înțelegem însă pacea lui Dumnezeu și dragostea lui Hristos. Cum poate omul să aibă pace în Hristos, de vreme ce-l înconjoară neorânduieli, dezbinări, tulburări și deșertăciune? Cum poate el, în nimicnicia lui, în păcătoșenia lui, să fie obiect al iubirii dumnezeiești? Și totuși, din mila lui Dumnezeu, pacea și dragostea lui Hristos se pogoară asupra noastră. Cum și pe ce căi, nu știm, dar simțim asupra noastră lucrarea lor binefăcătoare.
Știm că pacea Lui ne umple sufletul atunci când rămânem neclintiți și liniștiți în furtuna vieții. Năzuința noastră spre Domnul Îl face să Se apropie de noi. Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi (I Ioan 4, 19), și setea noastră de a-L cunoaște pe Hristos, Biruitorul lumii, dovedește apropierea Lui de noi. Pogorându-se asupra sufletului nostru păcătos, dragostea Lui îl transfigurează și, încălzindu-l cu razele sale, îl pârguiește pentru veșnicie. Atunci, smereniei și credinței noastre le va fi dată dragostea lui Hristos, cea mai presus de cunoștință.
„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă
Jurnal Spiritual
V-ar mai putea interesa şi aceste articole
