Părintele Cleopa – Istorioară cu o vedenie falsă

0
89

La un călugăr, seara, când voia să se culce, intra în chilie un înger atât de strălucitor, încât îi lua ochii. Şi când intra el, venea şi cu mireasmă bună, ca să zică că este de la Duhul Sfânt. Nu-l îndemna la rău, ci atât îi spunea: „Scoală-te, robul lui Dumnezeu, la rugăciunea şi pravila ta!” Iar el spunea: „Eu mi-am făcut rugăciunea”. Dar îngerul spunea: „Nu. Mai roagă-te”. „Dar eu mi-am făcut pravila”. Dar îngerul repeta: „Nu ştii ce spune Apostolul Pavel: Neîncetat vă rugaţi?” Şi când voia să se culce, iar îl scula. Omul, dacă nu doarme, se tulbură. Nu-l lăsa îngerul să se odihnească. Şi l-a sculat aşa timp de vreo trei luni. Iar călugărul zicea: „Cum să nu mă rog, dacă vine îngerul Domnului, că aşa zice Sfântul Apostol Pavel!”

Tulburându-se el aşa, a slăbit şi s-a îmbolnăvit. Şi se întâlneşte cu un sihastru bătrân, că în pustia Egiptului erau mii de pustnici, ucenici ai Sfântului Antonie cel Mare. Bătrânul îl vede aşa slab şi tulburat şi-i zice:

− Ce ai frate? Cum o mai duci?

− Părinte, bine o duc.

Era un cuvânt de mândrie. Însă omul trebuie să zică cu smerenie că nu face nimic bun.

− Cum bine? zice părintele.

− Părinte, cu ajutorul lui Dumnezeu, de trei luni mă scoală îngerul la rugăciune!

− Şi cum te scoală?

− Când mă culc, vine lângă mine, mă scoală la rugăciune şi se roagă şi el cu mine!

− Ia aminte, frate, că acela nu este îngerul Domnului. Acela este satana, care te pândeşte pe tine!

− Dar ce să fac, părinte? Eu văd că de când mă scol sunt bolnav şi tulburat şi niciodată n-am umilinţă, că mă împietresc la inimă…

− Uite aşa să faci. Când va veni să te scoale la rugăciune, să zici: „Eu nu vreau să mă scol acuma, ci când va veni vremea, la miezul nopţii. Atunci o să mă scol. Nu mă scula tu pe mine”.

Dacă îţi va spune că este îngerul Domnului, să-i spui: „Eu sunt om păcătos şi nu-s vrednic să mă scoale pe mine îngerii!” Diavolul, când aude de smerenie, fuge. El nu vrea niciodată să spui că eşti om păcătos, că el a căzut din mândrie. Deci aşa să-i spui: „Eu sunt om păcătos şi nevrednic să mă scoale îngerii. Când voi vrea mă voi scola; când nu, voi dormi. Tu să nu mai vii la mine!”

S-a dus călugărul seara acasă şi, cum a ajuns, s-a culcat. Şi a venit îngerul acela şi i-a zis:

− Scoală-te, robul lui Dumnezeu, la rugăciunea şi pravila ta!

− Nu mă scol!

− Păi de ce?

− Când voi vrea eu o să mă scol, nu când vrei tu!

− Blestematule călugăr, te-ai dus la bătrânul acela, care este călugăr mincinos şi făţarnic. El te-a învăţat să nu mai asculţi de mine! Dar călugărul acela este iubitor de argint. Că a venit la el un om sărac şi i-a cerut un ban, iar el a zis că n-are. Si totuşi are trei arginţi pe un geam. Are trei bani şi-i ţine într-o carte pe geam. Şi a zis către sărac că n-are bani.

Apoi s-a făcut nevăzut. Dar călugărul a zis:

− Blestematule diavole, eu văd acum că eşti tatăl miciunii!

Apoi bătrânul s-a întâlnit cu călugărul. El era înainte-văzător. Şi i-a zis călugărului: „Nu-i aşa că ţi-a zis că am trei bani pe geam? Am, dar a venit un beţivan, care face numai rău; l-am văzut beat şi ştiam că o să vină o femeie săracă a doua zi şi am ţinut banii să-i dau la acea necăjită, nu la beţivan. Dar tu ia aminte, frate, că eu ştiu ce ţi-a spus despre mine, că sunt iubitor de argint, făţarnic şi mincinos. Deci să nu-l mai asculţi că te duce la pieire, măcar că te scoală la rugăciune”.

Din ziua aceea n-a mai venit îngerul iadului, că a văzut că s-a supărat călugărul pe dânsul.

“Ne vorbeşte Părintele Cleopa” – Volumul 3, prin osteneala Prea Cuviosului Archimandrit Ioanichie Bălan