Părintele Dumitru Stăniloae despre Maica Domnului (I)

Ascultarea față de Dumnezeu, împlinită desăvârșit de Maica Domnului

0
316

sitkaAscultarea față de Dumnezeu, împlinită desăvârșit de Maica Domnului

Ascultarea față de Dumnezeu -Noi ortodocşii îi cinstim pe sfinţi ca să lăudăm pe Hristos, a Cărui lucrare şi-a prins rodirea sa în ei; îi cinstim, cinstind criteriul după care trebuie să lucrăm şi noi.

Cerem ajutor sfinţilor, Maicii Domnului, socotindu-ne smeriţi faţă de ei. Și convinşi că noi înşine nu putem avea o atât de mare ascultare de la Dumnezeu, pentru că nu suntem atât de smeriţi ca ei. Ne rugăm lăuntric să fie şi ei cu noi, cu rugăciunile lor. Dar mai ales ne rugăm Maicii Domnului. Căci nu e bine să mă socotesc eu într-o relaţie singulară cu Hristos – asta seamănă a ceva protestant…

Lucrarea lui Dumnezeu se arată în sfinți

Ascultarea -Lumea protestantă, refuzând cinstirea sfinţilor, manifestă o totală neîncredere în capacitatea omului de a face prin ea roditoare. Și arătată lucrarea lui Hristos şi obligaţia fiecăruia de a conlucra cu Hristos pentru a rodi lucrarea Lui în ei. Se manifestă în aceasta un scepticism nu numai referitor la om, ci şi la eficienţa lui Hristos. Mântuirea oamenilor nu se realizează fără întâlnirea activă între Dumnezeu şi om. Printr-un act de putere a lui Dumnezeu asupra omului ca obiect, ca „buştean” fie în viaţa aceasta, fie în cea viitoare. Totala depreciere a omului, ca făptură a lui Dumnezeu, nu se poate să nu se răsfrângă şi asupra lui Dumnezeu.

Dar umanitatea fiecăruia se realizează în Hristos într-o solidaritate cu toţi semenii Săi

 Ascultarea -Toţi mărturisesc despre valoarea fiecărui om, în solidaritatea tuturor cu fiecare. Sfinţii arată umanitatea lor deplin actualizată în Hristos prin iubirea ce o arată fraţilor lor, care este iubirea lui Hristos însuşită de ei. Ei le arată această iubire prin rugăciunile lor. Iar cei de pe pământ îşi manifestă voinţa lor de a urca spre actualizarea adevăratei lor umanităţi. Prin cinstirea acordată celor ce au ajuns la ţinta umanizării lor în Hristos.

Legătura Maicii Domnului cu Iisus este mai intimă ca legătura oricărui sfânt cu El

Ascultarea -Mai unită cu Hristos decât toţi sfinţii, şi de aceea mai presus de toţi sfinţii şi îngerii, se află Maica Domnului. Ca cea care L-a purtat în pântece pe Fiul lui Dumnezeu zămislit şi născut din ea ca om. Și apoi L-a purtat în braţe ca prunc şi a rămas unită cu El prin afecţiunea omenească supremă pe care o trăieşte o mamă faţă de fiul ei. Legătura ei cu Iisus este mai intimă ca legătura oricărui sfânt cu El. Căci trupul Lui s-a format nemijlocit din trupul ei, ea L-a purtat în braţe, I-a privit neîncetat faţa şi ochii. L-a alăptat şi L-a iubit cu iubirea omenească culminantă proprie unei mame, fiind identificată într-un anumit înţeles cu Fiul ei.

De aceea „îndrăznirea” ei către El este mai mare ca a tuturor sfinţilor

Ascultarea -Și iubirea ei faţă de noi se resimte de iubirea maximă a lui Hristos faţă de noi. Iconografia ortodoxă prezintă pe Iisus luându-i la Adormirea ei sufletul în braţele Lui. Inversând purtarea Lui ca prunc în braţele ei. Iubirea Lui faţă de ea este tot atât de afectuoasă ca şi iubirea ei faţă de El. Pruncul ajuns în plinătatea puterilor poartă în braţele Sale pe mama Lui rămasă cu puteri mai împuţinate. În persoana ei a simţit şi simte Iisus la maximum iubirea omenească faţă de El. Și în afecţiunea Lui faţă de ea se include o afecţiune faţă de om în general, faţă de mamele umane şi de iubirea lor pentru fiii lor.

În Maica Domnului avem în cer o inimă de mamă

Ascultarea -Inima care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei şi a bătut şi bate ea însăşi la inima Lui pentru cauza Lui, care e mântuirea noastră. Căci mântuirea nu e o chestiune de justiţie, ci de iubire între Dumnezeu şi oameni.  Iubire care din partea oamenilor a devenit fierbinte şi culminantă, concentrându-se într-o inimă de mamă şi manifestându-se prin ea. Dumnezeu cel întrupat ţine seamă de această inimă a Mamei, care a devenit Maica noastră, pentru că e Maica Lui. Ea e darul cel mai de preţ făcut lui Dumnezeu de către umanitate, dar un dar prin care Dumnezeu ne răsplăteşte cu nenumăratele Sale daruri. „Ce-Ţi vom aduce Ţie, Hristoase…? Cerul îţi aduce pe îngeri, pământul îţi aduce darurile lui. Dar noi, oamenii, îţi aducem pe Maica Fecioară”, cântă Biserica la Naşterea Domnului.

„Maica Domnului premerge umanităţii şi toţi îi urmează”

Ascultarea -Premerge în iubire, în curăţie, în apropierea de Dumnezeu. Ea trece cea dintâi prin moartea pe care Fiul ei a făcut-o neputincioasă şi de aceea, în rugăciunea ce i se adresează la Adormire toti îi cer ocrotire. „Întru adormire, Născătoare de Dumnezeu, lumea nu o ai părăsit.” Înălţarea ei închide porţile morţii, pecetea ei e pusă pe neant. E pusă de sus de Dumnezeu-Omul şi de jos, de prima „făptură nouă”, înviată şi îndumnezeită.

De aceea Maicii Domnului îi cerem incomparabil mai des decât tuturor sfinţilor să se roage pentru noi şi pentru toţi ai noştri

Ascultarea -Totdeauna, după două tropare adresate lui Dumnezeu, al treilea este adresat ei. Dacă fiecărui sfânt i se dedică o zi principală în anul bisericesc pentru cinstire şi laudă, Maica Domnului este lăudată în fiecare zi. Deşi are şi câteva sărbători la fel de mari dedicate ei în mod deosebit. Apoi, ei nu i se cere numai să se roage lui Hristos pentru noi, ci i se cer şi ei însăşi multe lucruri. Ei ne adresăm cu cereri ca acestea: „Tu mântuieşte pe robii tăi de toate nevoile”. „Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi”. „Aleargă, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, şi ne izbăveşte pre noi de primejdii”. „Numai la tine nădăjduiesc şi alerg sub acoperământul tău”. „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în vremea vieţii mele nu mă lăsa pe mine, ajutorului omenesc nu mă încredinţa, şi tu însăţi mă apără şi mă mântuieşte”.

Necontenit se repetă refrenul: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pre noi!”

Ascultarea -Niciodată nu i se spune însă: „Miluieşte-ne pre noi!” Prin această expresie, adresată numai lui Dumnezeu, se afirmă credinţa că noi depindem întru totul de mila lui Dumnezeu. „Mântuieşte-ne” adresat Maicii Domnului nu are sensul de mântuire, ca operă înfăptuită de Hristos. Ci de „scăpare” sau „izbăvire” din diferite greutăţi, necazuri, primejdii, ispite, care însă au şi ele o legătură cu mântuirea.

Dar orice i se cere Maicii Domnului, i se cere totuşi pentru faptul că este în unirea cea mai strânsă cu Fiul ei. Deci El este în ultimă analiză izvorul a tot ajutorul pe care ni-l dă ea. Numai pentru că este Maica lui Dumnezeu Mântuitorul, i se cer şi ei direct anumite ajutoare. Nu pentru că ea ar fi mântuitoare, sau comântuitoare (coredemprix, cum se tinde a se socoti în Catolicism), căci ea nu poate fi pusă pe acelaşi plan cu Iisus Hristos, propriul autor al mântuirii.

Înseamnă că nu din momentul în care vine Fiul lui Dumnezeu în Fecioara începe înnoirea umanităţii

Ascultarea -Se pune Fecioara deasupra lui Hristos şi se face începutul mântuirii de la ea, nu de la Fiul lui Dumnezeu, care vine la ea. De aceea nu putem să admitem că ea este prima care se curăţă de păcatul strămoşesc pentru că este prima în care vine Fiul lui Dumnezeu. Și vine într-un mod mai deplin decât vine în ceilalţi oameni, prin botez.

Venirea Lui este momentul hotărâtor, nu ea este momentul hotărâtor.

De foarte multe ori se spune că ea ne ajută, pentru că mijloceşte la Fiul ei cu deosebită eficienţă. „Ocrotitoare creştinilor, neînfruntată, mijlocitoare către Făcătorul neclintită, nu trece cu vederea glasurile rugăciunilor celor păcătoşi, ci aleargă ca o bună în ajutorul nostru, al celor ce strigăm cu credinţă către tine, grăbeşte spre mijlocire, aleargă spre rugăciune, cea care ocroteşti pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe robii tăi.”

Cei ce nu o recunosc pe ea ca Născătoare a lui Dumnezeu, nu-L recunosc pe El ca însuși Dumnezeu

Ascultarea -Ajutorul ei este atât de necesar, fiindcă un motiv pentru care Hristos miluieşte pe cei ce aleargă la El este acela că o cinstesc pe Maica Lui. Căci cei ce nu o recunosc pe ea ca Născătoare a lui Dumnezeu întru feciorie şi din puterea Duhului Sfânt, nu-L recunosc pe El însuşi ca Dumnezeu. „Tărie şi mântuire S-a făcut celor pierduţi, Cel ce S-a născut din tine, Stăpâna lumii, Care a mântuit din porţile iadului pe cei ce cu credinţă te slăvesc pe tine” (din slujba înmormântării).

Faptul că ea este Maica lui Dumnezeu-Mântuitorul este şi motivul pentru care ei îi acordăm nu numai venerare ca sfinţilor, ci supravenerare (hyperdulia)

Ascultarea -Această supravenerare se arată în mulţimea incomparabil mai mare de rugăciuni adresate ei. În cererea unor ajutoare direct de la ea, în motivarea celor adresate Mântuitorului, prin faptul că S-a născut din ea. Ea are o poziţie unică în cultul Bisericii. Ea e deasupra tuturor creaturilor omeneşti îndumnezeite şi a îngerilor, unite în Hristos. Dar nu e identică cu Dumnezeu şi cu Hristos Dumnezeu-Omul. Ea e numai om. Dar e omul ridicat prin harul lui Hristos deasupra tuturor sfinţilor şi mai venerată decât toţi. Fără să i se aducă închinare ca lui Dumnezeu sau ca lui Hristos, Dumnezeu cel întrupat. Închinare ca Celui de care depindem în mod total şi absolut în existenţa şi fericirea noastră veşnică.

Tot ce are ea, are ca şi noi, prin Dumnezeu, şi mai special prin Dumnezeu cel întrupat

Deşi are mai mult decât noi toţi şi s-a ridicat prin curăţia şi iubirea ei fată de Dumnezeu mai presus decât toată creatiunea. Și în solidaritatea pan-umană în Hristos ea aduce mai multă iubire decât toate făpturile conştiente.

Exemplul tipic al adevăratei libertăţi este Preasfânta Fecioară Maica lui Dumnezeu. Fie voia Ta, facă-se voia Ta în mine! E o mare plăcere pentru ea să facă aceasta, pentru că lucrul corespunde voinţei celei ce spune aceasta. Dacă două fiinţe se iubesc, una este foarte fericită să facă voia celeilalte pentru a o vedea fericită. Ea este foarte fericită s-o vadă fericită.

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here