Părintele Dumitru Stăniloae despre Maica Domnului (II)

Umanitatea înnoită prin  Maica Domnului

0
176

maica-domnuluiUmanitatea înnoită prin  Maica Domnului

Umanitatea înnoită -În Fecioara Maria, iubirea dintre Dumnezeu şi umanitate prin femeie, iubirea curată de orice nevoie, primeşte ca răspuns din partea lui Dumnezeu cea mai mare mărturie sensibilă şi veşnică a iubirii Sale. Întruparea Fiului lui Dumnezeu nu este o creaţie nouă. Este umanitatea înnoită in Hristos Dumnezeu venit în maximă apropiere de oameni, Fiul lui Dumnezeu făcut om pentru a-l îndumnezei pe om. Unirea voinţelor divină şi umană a îngăduit Duhului Sfânt să lucreze aceasta.

Sfinţenia Mariei ţine mai întâi de fecioria ei

Ea este liberă de orice dorinţă şi de orice ispită omenească. Sensibilitatea ei este curată de orice poftă şi de orice egoism. Ea este sfântă prin dăruirea deplină de sine însăşi lui Dumnezeu. Ea este sfântă şi prin prezenţa lui Hristos în ea. Sfinţii sunt îndumnezeiţi prin prezenţa lui Hristos în ei.

Am menţionat că naşterea Fiului lui Dumnezeu ca om din Fecioară a ridicat umanitatea la unirea maximă cu Dumnezeu. Și a dat morţii, primită de El, caracter mântuitor, întrucât nu a suportat-o pentru păcatul Lui. Deci din necesitate şi, deci, a putut-o învinge. Prin naşterea din Fecioară, Hristos S-a arătat că e Persoană dumnezeiască. Ce-şi asumă firea omenească şi prin această calitate Se ridică deasupra legii generale a naşterii oamenilor din unirea dintre bărbat şi femeie. Și poate învinge legea morţii definitive. Iar prin unitatea de natură cu oamenii, să-i poată scăpa şi pe ei de moartea definitivă. Prin aceasta a adus cea mai însemnată lumină în existenţa omenirii supusă nonsensului prin suportarea unei legi care, în acest caz, ar fi inexplicabilă în originea şi în sensul ei.

Raţiunea cere ca o astfel de lege să aibă un autor conştient superior ei

Care deci, poate scăpa de sub puterea ei când socoteşte că vrea să dea vieţii oamenilor un sens. Prin venirea Sa ca om veşnic între ei, pentru ca şi ei să scape de ea prin unirea voită cu El.

De aceea o negare a naşterii lui Hristos din Fecioară însemnând necesitatea supunerii Lui . Sub o lege care îi este superioară, nu-L poate arăta având puterea să scape de ea şi în moartea definitivă cu trupul. Impusă de ea în mod general, prin naşterea membrilor ei pentru o moarte definitivă. Dar puterea Fiului lui Dumnezeu s-a arătat nu numai în naşterea Lui mai presus de fire din Fecioară. Și ca urmare, în biruirea morţii, primită cu voia, ci şi în faptul că nu lasă trupul Maicii Lui.

Din care s-a format trupul Lui, să se corupă în mormânt, ci îl învie şi-L înalţă la cer unde este şi El

Umanitatea înnoită -Era firesc ca trupul ei, din care s-a format apoi trupul Lui în stare să învingă moartea, să primească şi el puterea aceasta. Dar nu din puterea ei, ci din puterea Fiului lui Dumnezeu care a lucrat în ea, formându-şi trupul Lui. Prin aceasta ni s-a dat asigurarea că nu numai trupul lui Hristos, ca trup al Persoanei dumnezeieşti. Va învia, ci şi trupurile persoanelor noastre omeneşti, având ca asigurare spre aceasta învierea trupului Maicii Lui, cu care s-a unit cât mai mult. Maica Domnului este, şi în această privinţă, puntea de legătură între Fiul lui Dumnezeu născut şi înviat ca om şi între oameni.

 Maica Domnului nu învie şi nu se înalţă prin sine însăşi

Umanitatea înnoită -Se vădeşte în faptul că ea nu se arată cu trupul ei înviat şi nici în actul înălţării. Și aceasta nu se putea arăta astfel nici în lucrarea văzută a lui Hristos cel înviat şi înălţat lângă ea. Actul Învierii şi înălţării ei s-a săvârşit prin Fiul ei înviat şi înălţat în chip nevăzut.

Strânsa legătură dintre El şi ea se arată şi prin aceasta o legătură de taină. Apostolii au constatat că trupul ei nu mai era în mormânt doar când au ridicat piatra de pe mormântul ei a treia zi. La cererea lui Toma, care a venit cu întârziere să o vadă.

În icoanele Bisericii, acest fapt este exprimat prin faptul că Hristos e arătat lângă trupul adormit al Maicii Sale

Umanitatea înnoită -Ținând în braţe sufletul ei în chipul unui copil. Nu îngerii buni sau răi iau sufletul ei, ca la ceilalţi oameni, ci Hristos însuşi, Fiul ei. Şi în aceasta se arată legătura directă între Maica Domnului şi Fiul lui Dumnezeu Care S-a născut din ea ca om.

În „Sinaxarul” din Minei se spune că îngerii zburau înaintea ei, purtată de Domnul, şi au strigat şi la înălţarea ei, cum au strigat şi la înălţarea Domnului, cetelor de mai sus: „Deschideţi porţile voastre, să treacă Maica împăratului tuturor!”

Ea va fi în veci mai cinstită decât Serafimii şi mai mărită decât Heruvimii

Umanitatea înnoită -Aflându-se nemijlocit lângă Fiul ei făcut om şi ridicat pe Tronul dumnezeiesc, la dreapta Tatălui. Ca să se facă tuturor oamenilor dăruitor al slavei Lui, prin comuniunea cu El şi prin participarea la toate bunătăţile Lui.

Avem astfel în Cer nu numai pe Fiul lui Dumnezeu făcut om, ca să trimită puterea Sa celor ce cred în El. Ca să se ridice între îngeri la slava primită ca om de El, ci şi pe Maica Lui. Ca o făptură dintre noi, dar unită în mod deosebit cu El, rugându-se şi ea pentru noi. De aceea ne rugăm nu numai lui Hristos, ci şi ei, să se roage pentru noi .

„Bucură-te, ceea ce stai înaintea scaunului Dumnezeului tău şi te rogi pentru noi. Bucură-te, mijlocitoarea între Dumnezeu şi om, care ne izbăveşti pe noi de nevoi.”

Hristos ne-a dat, prin acestea, asigurarea că nu numai El a înviat ca om, fiind Fiul lui Dumnezeu, ci şi noi oamenii simpli, din puterea Lui

Umanitatea înnoită -Maica Domnului naşte pe Fiul lui Dumnezeu ca om, în chip feciorelnic. Dar Duhul Sfânt, lucrând în felul acesta, sau contribuind ca persoană la realizarea actului prin care Fiul lui Dumnezeu Se face ipostas al firii omeneşti. Lucrează şi asupra celei ce se face prin aceasta Maica Lui, aşa cum lucrează şi Cuvântul însuşi. Care îşi formează firea omenească din ea tot ca persoană. Dar eficienţa Duhului asupra cuiva e în proporţie cu puritatea sau cu disponibilitatea celui asupra căruia Duhul lucrează. Căci puritatea înseamnă disponibilitate nemicşorată pentru Dumnezeu.

Înseamnă angajarea integrală în dialogul cu Dumnezeu, în rolul celui ce răspunde şi se dăruieşte

Umanitatea înnoită -Maica Domnului se dăruieşte deplin Cuvântului, nu numai prin cuvânt, ci prin punerea sa integrală la dispoziţia Lui. Duhul poate copleşi astfel în ea deplin legea naturală a naşterii. Cine se predă voluptăţii nu e pur, nu e disponibil în mod integral pentru Dumnezeu, pentru Cuvântul. Nu e într-o stare de luciditate spirituală şi de responsabilitate în faţa lui Dumnezeu. În acesta puterea Duhului nu poate copleşi legea naturală a naşterii. Cuvântul lui Dumnezeu nu-Şi poate forma El însuşi, în mod suveran, trupul Său. Ci în acest caz trupul se formează prin legea naturii şi e imprimat de voluptatea de la începutul formării lui. Ipostasul Cuvântului nu-Şi poate împropria deplin trupul ce se formează astfel. Și acesta nu-şi găseşte împlinirea supremă sau personalizarea deplină în Ipostasul Cuvântului. Ci rămâne în parte neliber, nedeplin personalizat, nedeplin disponibil pentru spirit.

Cine nu face din partea sa totul pentru puritate, nu poate fi sfinţit de Duhul

Umanitatea înnoită -Și copleşit de El. Cine nu se dăruieşte integral lui Dumnezeu, într-o deplină eliberare de patimi, nu-L poate primi integral pe Dumnezeu ca persoană. Pentru a-şi afla în El personalizarea deplină. Leonţiu de Bizanţ observă că şi mamele altor prooroci au fost sfinţite de Duhul şi prin aceasta şi prorocii ce se aflau în pântecele lor (Ieremia, Ioan Botezătorul etc). „Dar numai Născătoarea de Dumnezeu este în particular cea care a avut pe Duhul însuşi, umbrind-o şi sălăşluit în ea. Și L-a născut pe Cel conceput ca ipostas al trupului luat din ea. Căci nu a născut pe cineva sfinţit, ci pe Sfântul care, născându-Se din ea, a şi sfinţit-o.”

Coborând ca ipostas El însuşi în ea şi începând să-Şi formeze trupul din ea, cu împreună-lucrarea Duhului Sfânt întreg ca persoană

Umanitatea înnoită -Trupul ei, ţinut de ea în puritatea fecioriei până atunci, în puritatea totalei disponibilităţi pentru Dumnezeu, e curăţit şi de păcatul strămoşesc. Pentru ca Ipostasul dumnezeiesc să nu ia trupul Său dintr-un trup care se afla încă sub acest păcat şi sub legea naturală a naşterii în voluptate.

Umanitatea înnoită -Iată de ce Maica Celui ce Şi-a plămădit firea omenească din dânsa şi cea asupra căreia El a putut lucra pentru ipostasierea firii omeneşti ce se alcătuia în ea pentru Sine. Ca în Dumnezeu-Cuvântul, trebuia să fie fecioară înainte de zămislire, la zămislire şi la naştere. Calitatea Mariei de Născătoare de Dumnezeu şi fecioria ei ţin împreună. Iar dacă s-a petrecut cu ea o astfel de minune, nu se putea ca ea să nu rămână şi după aceea total dăruită lui Dumnezeu, adică fecioară. Cea care L-a ţinut în braţe pe Fiul lui Dumnezeu ca om şi se împărtăşea de puritatea Lui, cum s-a împărtăşit de eliberarea de păcatul strămoşesc. În momentul sălăşluirii Lui în ea, la zămislirea Lui ca om, nu se putea să nu rămână fecioară.

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here