Cum vedeţi Dumneavoastră starea de azi a călugărului şi cum vă raportaţi Dumneavoastră la mireni?
Călugărul înseamnă dulamă şi rasă, şi omul de sub această dulamă şi rasă, şi mai spunem şi culion, trebuie să se comporte ca atare, să nu se simtă că el trece pe pământul acesta, sau merge prin oraş, sau merge într-o maşină, sau într-un avion, să nu se simtă omul ăsta când merge undeva!
Adică, el să fie mereu de sacrificiu şi sacrificat! El n-are drepturi pământeşti, el n-are nimic, singurul drept este să se desăvârşească pentru casa veşniciei Domnului !
Şi de aceea v-am spus că multe păcate am eu, dar m-a scutit Dumnezeu de multe rele, pentru că m-am purtat cu creştinul după nevoile lui, după omul care crede sau nu crede.
De aceea am şi ajuns că prin dragostea credincioşilor să fie mereu la uşa mea lume multă… altfel, dacă mă purtam urât, „pleacă, mă, de la uşa mea, ce aştepţi!?”, „aşteaptă până mâine… mă duc la masă… n-am timp…” încuiam, trăgeam zăvorul şi gata!…
Omul ăsta cum pleacă de la mine? Noi, care purtăm această pecete, trebuie să fim foarte îngăduitori şi să mulţumim şi pe cel care ne vrea binele, şi pe cel care ne vrea răul, pe toţi trebuie să-i punem în mântuire, în harul şi bunătatea lui Dumnezeu!
Poate să vină un ateu, poate să vină un ce-a fost el pe lumea asta, un hoţ, un tâlhar, dar aici trebuie să-l primeşti pe fiecare, să-i dai posibilitatea ridicării! Amin, zic vouă!
“Cuvintele înţeleptului”, Părintele Iustin Pârvu. Editura Babel, Bacău, 2011.
