– Vă rugăm să abordaţi problema necurăţiei a doi soţi în biserică, după împreunarea trupească. De ce sunt consideraţi necuraţi, când chiar în slujba Sfintei Taine a Cununiei preotul se roagă lui Dumnezeu să le dea „bună înţelegere trupească şi sufletească”?
– Dragă, nu se consideră că sunt necuraţi, însă, în general, asupra duminicii se accentuează spiritul, nu trupul. Şi atunci, e bine să aibă o disciplină.
Însă chestiunea aceasta, a disciplinei, nu se poate realiza între oameni de concepţii diferite şi între oameni de orientări diferite; şi, în cazul acesta, nu înseamnă, cum zic unii, că „n-am putut merge la biserică pentru că am avut o legătură pe care n-ar fi trebuit s-o am”, în familie vorbind.
Pentru că la începutul creştinismului, când în familii soţii erau de concepţii diferite, adică unul era creştin şi unul era păgân, sigur că nu se putea pune o astfel de problemă: suntem abstinenţi pentru ca să te poţi duce tu la biserică, să zicem.
Nici nu se punea problema aceasta. Şi cred că nici astăzi nu trebuie să se pună.
Adică omul să se ducă şi să stea în faţa lui Dumnezeu cum e el, să nu-şi facă probleme.
De multe ori, poate că într-o situaţie de felul acesta partea creştină face o asceză, mai ales femeia – pentru că bărbatul e mai doritor de legături de-acestea. Face o asceză supunându-se la un lucru pe care nu l-ar dori şi pe care nu l-ar face, în condiţia că ea ar hotărî ce trebuie făcut. Şi-atunci, se poate duce liniştită la biserică, fară să-şi facă probleme.
“Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei
