Părintele Teofil Părăian – Despre Judecata de Apoi

0
101

– La Judecata de Apoi, un călugăr ascet, care a trăit în pustie mai mult timp, are mai multă trecere decât un călugăr care a trăit toată viata numai în mănăstire?

– Nu, n-are! Adică, Dumnezeu îl ştie pe fiecare, dar se consideră că viata de obşte e superioară vieţii de pustnic, în înţelesul că în viaţa de obşti îi poti ajuta pe cei din jur şi totodată te poţi verifica.

Sfântul Ioan Casiai spune că cel din pustie nu are posibilitatea să-şi cunoască patimile şi de aceea patimile de multe ori cresc în el fără să fie observate, pe când cel din viața de obşte are posibilitatea să-şi vadă insuficienţele şi să şi le corecteze.

Acesta e un punct de vedere, dar până la urmă Dumnezeu ştie care e mai primit. Fiecare poate fi primit de Dumnezeu pentru intenţiile și pentru realizările lui.

Dacă mă duc în pustie, mă duc cu nădejdea că acolo sunt mai de folos prin rugăciunea pe care o fac; dar Dumnezeu ştie dacă sunt, pentru că Sfântul Ioan Scărarul vorbeşte şi despre nişte pustnici care nu-şi împlinesc datoriile sau care nu se realizează aşa cum cred ei că s-ar realiza.

Până la urmă, Dumnezeu ştie de toate… Fiecare să-şi împlinească datoriile în conformitate cu chemarea pe care o simte.

Eu, de exemplu, îmi doream odinioară să stau undeva la pustnicie, dar nu pentru pustnicia însăşi, ci pentru a mă verifica din anumite puncte de vedere: să văd ce gânduri îmi vin, să văd cum mă raportez la nişte situaţii speciale…

Pentru că eu, în cei şaizeci şi cinci de ani de viaţă, încă n-am trăit nicio zi în care să nu mă întâlnesc cu vreun om şi nu ştiu cum este această golire totală de orice relaţie simţită.

“Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei