– Dacă soţia nu doreşte să facă avorturi, dar soţul o obligă, să se despartă sau să continue să rămână? Cum este cu acest păcat, al avortului?
– Păi, păcatul e mare şi chestiunea se pune aşa, că dacă în lucruri esenţiale nu există înţelegere, atunci în general ei sunt despărţiţi, real, chiar dacă trăiesc împreună.
Se recomandă şi insistăm ca oamenii să se însoţească şi pe bază de credinţă şi să meargă pe calea credinţei.
Părintele Arsenie Boca i-a spus cuiva, care ajunsese la împrejurări din astea, că trebuia să se despartă atunci de soţ, când a obligat-o să facă aşa ceva.
Dar, în sfârşit, sunt atâtea şi-atâtea lucruri… e foarte greu de spus ce trebuie să facă oamenii, pentru că sunt situaţii, oamenii au deja copii, pe care trebuie să-i crească, şi e foarte greu să-i spui: desparte-te şi lasă-l şi nu ştiu ce.
Mai bine i-ai spune: rezistă şi fă cumva să te menţii pe poziţia omului care-I slujeşte lui Dumnezeu, nu accepta păcate de felul acesta, dar, din cât poţi, rămâi şi-ţi vezi de familie.
Sunt şi situaţii în care e imposibil să trăiască oamenii împreună, şi atunci nu poţi să-i obligi să trăiască împreună dacă, de exemplu, e în pericol viaţa soţiei, că o omoară.
Vin şi pe la mine la spovedit şi-mi spun: „Părinte, a zis: «Din mâinile mele mori!»”. Păi, în cazul ăsta, stai cu frică… şi poate că nu-i bine să stai, în condiţiile astea.
“Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei
