– Ce părere aveţi despre viitorul poporului român? Există şanse ca el să aibă un puternic caracter ortodox?
– Dragă, când eram tânăr, îi auzeam pe oamenii bătrâni spunând: „Când eram noi tineri… erau lucrurile mai nu-ştiu-cum, erau oamenii mai buni”. Şi eu mă gândeam că toţi bătrânii zic aşa, dar că atunci când oi fi eu bătrân, n-o să zic aşa. Ei, acum am ajuns eu bătrân şi să ştiţi că zic mai tare decât ăia de-atunci: când eram eu mai tânăr, era mai bine, era altfel.
Poporul român poate avea un viitor bun şi un viitor ortodox în măsura în care oamenii care-l formează se silesc să ştie de Dumnezeu, să ştie de Ortodoxie. Oamenii s-au depărtat foarte mult de Dumnezeu, nu mai au o Lege.
Când eram eu tânăr, dacă-i întrebam pe ai mei de ce postim, ziceau: Aşa-i Legea!
De ce trebuie să mergem duminica la biserică? Fiindcă aşa-i Legea, aşa ne-am pomenit!
De ce trebuie să facem cutare lucru? Aşa-i Legea! Adică oamenii ştiau de o Lege, ştiau de o rânduială, ştiau de ceva mai presus de ei, se orientau după ceva.
Viitorul poporului român poate să fie bun numai în măsura în care oamenii ştiu de o Lege, ştiu de o rânduială, se încadrează într-o rânduială, au o bună-cuviinţă, fac nişte lucruri care să-i apropie de Dumnezeu, care să-L pună în evidenţă pe Dumnezeu.
Acolo unde lipseşte credinţa în Dumnezeu, nu poate fi vorba de Ortodoxie, pentru că nu există credinţă. Întâi trebuie o credinţă în Dumnezeu, conştiinţa unei Legi, conştiinţa unei rânduieli, şi după aceea vine încadrarea în Ortodoxie.
Să ştiţi că e mult mai uşor să fii altceva decât ortodox, şi mai ales cum sunt neoprotestanţii, care nu-i cer omului mare lucru, ci doar atâta: să creadă în Dumnezeu şi atunci zic ei că e mântuit.
Or la noi, uite, sunt atâtea rânduieli precise: miercurea şi vinerea e de post, nu mai discutăm! Posturile pe care le-a rânduit Biserica sunt posturi – dacă nu posteşti, nu eşti în rânduiala ortodoxă.
Duminica trebuie să mergi la biserică – dacă nu mergi, nu eşti în rânduiala ortodoxă. Or lucrurile acestea sunt foarte mult părăsite în vremea noastră, aşa că nu pot să mă gândesc la un viitor ortodox al poporului român.
“Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei
