Spre deosebire de picturile murale, care sunt dispuse în biserică în rânduri orizontale, conform unor reguli, icoanele sunt amplasate aleator. De aceea într-o biserică pe care nu o cunoşti e greu de spus unde se află o icoană sau alta. E bine de făcut cunoştinţă cu decorul interior fără grabă, preferabil în afara orelor de slujbă. De obicei pe fiecare icoană este scris în slavonă, greacă sau în ultimul timp româneşte, cine şi ce este zugrăvit pe icoana respectivă. Inscripţia poate fi făcută şi pe ferecătura metalică, care este îmbrăcată pe scândura icoanei. E bine să se cunoască ţi sistemul de abreviere, a a cuvintelor utilizat în slavonă sau greacă. În cazul apariţiei dificultăţilor în procesul citirii inscripţiilor de pe icoane, în calitate de sugestii servesc particularităţile iconografiei – semnele tipice şi tema reprezentării lui Hristos Mântuitorul, a Maicii Domnului, a sfinţilor şi a evenimentelor sfinte, care s-au construit în tradiţia iconografică.
Este cunoscut faptul că, în ortodoxie sfinţii se divid, în funcţie de natura eroismului, în câteva cinuri, apostoli, mucenici ierarhi, domnitori/împăraţi, drepţi, fericiţi. Martirii, bunăoară, sunt zugrăviţi în haine roşii, câteodată în echipament militar, cu o cruce în mână ori cu obiectul suferinţelor (sabie, roată).
Cuvioşii de pe icoane sunt îmbrăcaţi în haine negre, de schimnic, împăraţii, întocmai ca apostolii – evanghelişti, sulurile cu prorociri la proroci, linguriţa şi sipetele cu leacuri în mâinile tămăduitorilor, modelul mănăstirilor în mâinile ctitorilor de mănăstiri pe care stau asceţii propovăduiţi. Unii sfinţi au atribute personale, de exemplu apostolul Pavel are o carete, apostolul Petru – cheile raiului, regele David – Psaltirea, proorocul Ilie – carul de foc, cuviosul Ioan de Kronştadt – Cupa Sfântă. Icoanele cele mai venerate din vechime: Sfântul Nicolae Făcătorul de Minuni, Sfântul Gheorghe purtătorul de biruinţă, Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de mir, Cuvioasa Parascheva, Sfântul Ilie Prorocul – sunt uşor de recunoscut şi se găsesc în orice biserică. Dacă dorim să găsim icoana unui sfânt mai puţin cunoscut, e bine să întrebăm slujitorii bisericii respective. Lipsa icoanei căutate în acea biserică nu trebuie să prezinte un obstacol pentru rugăciune – în multe biserici icoana tuturor sfinţilor; rugăciunea în faţa icoanei respective poate fi adresată oricărui sfânt. În ziua sărbătorii sfântului venerat, dar şi de sărbătorile bisericeşti, icoana acestui sfânt, este plasată pe analog în centrul bisericii şi se numeşte de sărbătoare.
„Biserica Ortodoxă” – Svetlana Rudzievskaia
Jurnal Spiritual
