Pelerin

0
74

Biblia abundă în porunca de a scoate încălţămintea, în apropierea unui loc sfânt. Forţele pozitive telurice intră, fără împiedicarea unui corp mort, în om, intermediar între cele de sus şi cele de jos.

[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]

[fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Prescripţia este rituală. (Ieşire 3,5. ” Dumnezeu a zis lui Moise: ” nu te apropia de locul acest; scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care îl calci este un loc sfânt.”). Avem în aceste rânduri indicaţia foarte preţioasă că dacă pelerinajul trebuie să evite spaimele răului, apoi la fel trebuie să facă şi cu ispitele frumuseţii, cel puţin cât tine calea, pentru că drumul lui este median, între Rău şi Bine, adică în dualitate. Până când descoperă Libertatea în Hristos. Sunt mai ales primejdioase frumuseţile periferice ale Paradisului care împiedică viziunea centrului. Numai acesta odată atins, dă dreptul de a te bucura de rest.

istock_000008712641large_400Trei zile şi trei nopţi trebuie să aştepte iniţiatul la poarta sanctuarului, până la sleirea a tot ce a mai rămas pământesc din el. Trei zile şi trei nopţi a aşteptat Samson până i-a crescut din nou părul ras de Dalila, recuperându-şi puterile. Şi o noapte s-a bătut Iacov cu Îngerul, până îl constrânse să-l binecuvânteze şi să-i dea numele de Israel.

Pelerinul “urca”, trecând prin Vămile Văzduhului create din propria substanţa a omului căzut, dar târându-se spre orizonturile pierdute, în căutarea propriului său Sine, care în acelaşi timp este Centrul, şi al lui şi al lumii.

Urcuşul ca simbol al scării, este unul din cele mai răspândite în lume, şi în toate tradiţiile, din cauza evidentului sau caracter ascensional. Urcuşul înseamnă o autodepăşire, părăsirea unei stări pentru a ajunge la o alta şi de acolo la vârf, deasupra tuturor stărilor de fire.

Urcuşul că o scară, devine un ax vertical, unind toate stările de fire între ele. Aceste stări sunt lumi, simbolizate de treptele orizontale ce unesc cei doi stâlpi laterali. E o specificare a simbolismului crucii. Chematul care urcă pe scara între cele două coloane ia calea mediană sintetică, descoperind caracterul scării de Axis Mundi, străbătând toate stările de fire prin centrul lor.

De fapt orice pelerin scoate “scara” (crucea), din propria lui substanţa, din Forma lui, luând cuvântul în sensul său aristotelian, adică din fiinţa lui calitativa. Pe ultima treaptă însă ajungem numai în starea de jertfă, ea având caracterul inexorabil sacrificial al unei ascensiuni spirituale.

Nu ajungem la starea de Înviere fără Cruce.

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here