„Acum însă chemați-mi un cântăreț.” Și dacă a început acesta a cânta, s-a atins mâna Domnului de Elisei. (IV Regi 3, 15)
Prorocul Elisei, mâniat de păgânătatea regelui Ioram, simțea o greutate pe suflet, încât nu îi mai ardea de nimic, nu mai era în stare să ia nicio hotărâre, voia ceva care să-i liniștească duhul tulburat măcar pentru o clipă – și iată că atunci a chemat un cântăreț, și omul acela, căruia nici măcar nu i se pomenește numele, îndeplinește tocmai lucrarea la care era chemat. Dumnezeu îl înzestrase cu darul cântării, și cu darul acesta el, fără cârtire și la vremea potrivită, i-a slujit prorocului lui Dumnezeu. Mai mult de atât: în timp ce cânta, s-a săvârșit o mare minune: „mâna Domnului s-a atins” de inima tulburată a robului Său Elisei, și acestuia i s-a descoperit ce anume trebuia să hotărască și să spună în numele Domnului.
Mintea i s-a luminat și gura lui a rostit din nou, cu încredințare solemnă: Așa zice Domnul. S-a liniștit, și în sufletul împăcat a auzit din nou glasul lui Dumnezeu – iar toate astea s-au întâmplat cu ajutorul cântărețului ascultător, plin de râvnă: acesta a răspuns la chemare și a slujit cu ce a putut. Poate că a fost un om cu totul neînsemnat, dar atunci a săvârșit un lucru măreț.
Care este folosul pe care îl putem trage din toate astea? Cei mai mulți dintre oamneni vor să facă lucruri mărețe, caută glorie și nesocotesc ajutoarele care par mărunte, considerându-le mai prejos de ei sau fără folos. Aceștia nu înțeleg că mare cu adevărat nu este ceea ce ni se pare nouă mare: gândurile lui Dumnezeu nu sunt ca gândurile noastre, și El pune alt preț decât noi pe lucruri. Cei doi bănuți ai văduvei au fost pentru El mai de preț decât toate comorile; hainele cusute pentru săraci de o femeie evlavioasă (v. Faptele Apostolilor 9, 36-43) sunt pomenite în Scriptură, și nici muzica acelui cântăreț din vremea lui Elisei nu a fost uitată.
Pe de altă parte, multe fapte omenești binecunoscute, răsunătoare, n-au niciun preț înaintea Lui. Așadar, „după darul pe care l-a primit fiecare, slujiți unii altora, ca niște buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu ”(I Petru 4, 10) și țineți minte că slujirea adusă unuia dintre ucenicii, sau prorocii, sau vestitorii Lui va căpăta mare răsplată de la El!
„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă
Jurnal Spiritual
