Credinţa noastră ortodoxă este ancorată într-o relaţie personală cu Dumnezeu. Dumnezeu nu este o maşinărie, ci o persoană cu Care putem stabili o relaţie peronală neîncetată. Aceasta este o relaţie ce-şi trage seva şi se hrăneşte din apartenenţa noastră la Trupul lui Hristos, Biserica. Nu este o relaţie cultivată de unul singur, ci este o relaţie ce se dezvoltă din contactul nostru cu Hristos prin Trupul Său, Biserica şi prin harul pe care-l primim prin rugăciune şi taine, mai ales prin Euharistie.
Relaţia noastră cu Dumnezeu este atât comunitară, cât şi personală. Dar de multe ori, trăind într-o societate radical individualistă, noi pierdem latura ei comunitară. Trebuie să ne amintim că relaţia noastră personală cu Hristos este ancorată şi înrădăcinată în relaţia comunitară pe care o avem cu El ca membri ai Trupului Său, Biserica. Bineînţeles, putem pierde aspectul personal şi venind la Biserică în mod regulat, dar neavând o legătură personală cu Hristos. Avem nevoie de ambele! Ne este necesară atât rugăciunea particulară de acasă, cât şi rugăciunea comunitară din Biserică. Ele se hrănesc reciproc.
Părintele Ghorghe Florovschi a ilustrat bine acest lucru scriind: ,,Mântuirea poate fi atinsă doar în comuniune; totuşi mântuirea este întotdeauna mijlocită prin credinţă şi ascultare personală.’’
Antony M. Coniaris, Taina Persoanei calea către Dumnezeu, Editura Sophia, Bucureşti, 2012, pp. 46-47
Jurnal Spiritual
