În a doua duminică din perioada Triodului, numită a Fiului Risipitor (vezi pilda Fiului Risipitor), a fost adusă în discuție pericopa biblică din Evanghelia Sfântului Luca, capitolul 15, versetele 11-32.
Văzând cum se îmbulzeau în jurul Domnului Hristos vameşii şi păcătoşii, fariseii şi cărturarii cârteau zicând: „Acesta primește la sine pe păcătoși și mănâncă cu ei”.
Pilda cu oaia cea pierdută, pilda cu drahma cea pierdută și pilda fiului risipitor.
Unor astfel de situații, Sfântul Evanghelist Luca oferă trei pilde în capitolului al 15-lea al Evangheliei sale: pilda cu oaia cea pierdută, pilda cu drahma cea pierdută și pilda fiului risipitor. Osândindu-l pe Mântuitorul pentru faptul că îi primește la Sine pe păcătoși, adversarii Săi ignorau un lucru esențial: anume că aceștia, prin însuți faptul că-L primeau pe Hristos, prin însuși faptul că primeau cuvântul și harul Său, încetau de a mai fi păcătoși. În ortodoxie, mântuirea are două dimensiuni: una este partea lui Dumnezeu, iar cealaltă a omului care se întoarce la Dumnezeu. Pentru ca cineva să se mântuiască, trebuie să se întâlnească amândouă aceste dimensiuni. In pilda fiului risipitor este subliniată în special partea omului, pocăința sa.
Hristos le vorbește celor ce stau încremeniți. Ridicați-vă și alergați la Biserică.
Pilda ilustrează marea iubire a lui Dumnezeu pentru toți fiii Săi; bucuria Sa pentru păcătosul care se pocăiește, o bucurie la care El asociază cerul întreg și la care se cuvine să se asocieze și toți fiii Săi credincioși de pe pământ. Cu acest fiu abia întors acasă, tatăl face o risipă de daruri. Nu numai că îl iartă, dar îl și onorează. Deși pare un om strâns la mână, căci fiul cel mare îi reproșează zgârcenia în ceea ce-l privește pe el, totuși tatăl risipește cu generozitate darurile pentru cel întors. Risipei pătimașe a fiului, tatăl îi opune risipa de daruri a dragostei. Astfel am putea numi această parabolă și „Pilda tatălui risipitor”.
Referindu-se la pilda Fiului Risipitor, Sfântul Ambrozie al Mediolanului, spunea: „Hristos le vorbește celor ce stau încremeniți. Ridicați-vă și alergați la Biserică. În ea se află Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Cel care te aude cumpănindu-te prin cotloanele minții tale aleargă spre tine. Departe încă fiind, te vede și aleargă spre tine. Alergarea este înainte știința Sa, iar îmbrățișarea este mila și natura dragostei părintești. Cade pe grumazul tău pentru a te ridica pe tine, cel împovărat cu păcate, și a te aduce înapoi ca pe unul care s-a întors de la cele pământești către cele cerești. Hristos cade pe grumazul tău pentru a te elibera de jugul robiei și ca să așeze jugul său cel dulce pe umerii tăi”.
Mihai Parfeni
Jurnal Spiritual
