Îndreptându-se spre casă, un ţăran a găsit la marginea drumului, pe câmp,sac plin cu porumb.
Uitându-se el de jur-împrejur, s-a hotărât să-l ia acasă,fiindcă i-ar fi prins tare bine şi, oricum, nu-l vedea nimeni.
S-a mai uitat o dată înainte, înapoi, în dreapta şi în stânga şi s-a aplecat să ia sacul.
Dar, deodată, s-a oprit, amintindu-şi că, într-o singură direcţie, nu s-a uitat: în sus.
Privind cerul, lăsă acolo sacul şi, zâmbind, îşi continuă liniştit drumul spre casă, spunându-şi:
– Mulţumesc, Doamne, că mi-ai dat gândul cel bun. E drept că aş avea mare nevoie de un sac cu porumb, dar mai mult am nevoie de un cuget curat şi liniştit.
Cu siguranţă că vreun vecin din sat nu a putut duce prea mult deodată şi se va întoarce după sac.
Dacă l-aş fi luat nu m-ar fi văzut nici un om, dar m-ar fivăzut Dumnezeu.”Mă străduiesc să am un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.”
Sursa: Lumina Faptelor Bune.fb.com
[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
