Tocmai fiindcă ai uitat…
Într-o noapte, un creştin neînsemnat şi smerit: a visat că, intrase în Paradis – şi că un înger îl ducea de mână.
Spăimântat, omul a zis:
– Nu sunt vrednic să păşesc aici – căci n-am făcut nimic, ca să merit aceasta!
Dar îngerul i-a spus:
– Nu, aici se ştie ce-ai făcut
– N-am făcut nimic – şi nu sunt vrednic.
Îngerul i-a zis:
– Ai ajutat în ziua aceea pe fraţii tăi lipsiţi.
– Nu-mi aduc aminte.
– Ai păşit în casa văduvei şi-ai purtat darul milei.
– Nu-mi aduc aminte.
– Ai cercetat pe cei în suferinţă.
– Nu-mi aduc aminte.
– Nu te-ai trufit, n-ai bârfit, n-ai ridicat glas de pâră asupra fraţilor tăi.
– Nu-mi aduc aminte.
Dar îngerul i-a spus:
– Fii liniştit. Tocmai fiindcă ai uitat tu, ţinem noi minte. Iar pentru tot ce-ai făcut, se cade acum să stai aici cu noi.
”Viața creștină în pilde”, Al.Lascarov – Moldovanu
Jurnal Spiritual
