Cimbrișor – Folosire medicinală și condimentară. Prezentarea plantei, substanțe componente, preparate terapeutice. Note, însemnări, recomandări – Evitarea exceselor alimentare. Denumirea latină a părților utilizate în terapie ale plantelor.
Din bătrâni se povestește…
… că „ziua în care Dumnezeu a creat speranța a fost probabil și cea în care a zămislit primăvara”. Calendaristic, anotimpul renașterii se apropie. Vremea din iarna aceasta ne poate spune că primăvara nici nu a plecat. Totuși, zilele ploioase și ușor friguroase au creat probleme de sănătate unora dintre noi. Mai ales această trecere bruscă de la zile însorite la frig, cu presiune atmosferică oscilantă, poartă vina pentru acutizarea anumitor afecțiuni sau indispoziții. Nu mai spun de răceli și gripe de care încercăm cu toții să ne ferim pentru că pe o astfel de vreme ies și virușii la atac.
Evitarea exceselor alimentare
Ne îmbolnăvim din cauza contactului cu persoane purtătoare, mai ales dacă sistemul nostru imunitar este slăbit din pricina carențelor de vitamine. Nutrienții pe care ar trebui să-i luăm din alimentație și nu o facem, lipsa unor ore de somn din orarul nostru, stresul, poluarea, mâncarea nesănătoasă, cafea, tutun… Toți sunt factori care favorizează instalarea acestor boli sezoniere. De aceea sunt necesare terapii complementare, pe bază de plante medicinale și alimente-medicament. Iar, de la o vârstă încolo, stomacul nu ne mai iartă micile mofturi, pofte sau greșeli alimentare, ele trebuie limitate pe cât de mult posibil. Și, mai ales, niciodată, copil, tânăr sau bătrân fiind, nu trebuie să te ghiftuiești sau să faci exces de un aliment, oricât l-ai iubi.
Alimente ce ne țin poftele sub control
Măsura e bună și recomandată în toate. Iată principalele zece alimente de consumat care controlează alimentația compulsivă și emoțională:
- cartofii dulci
- făina de ovăz
- grepfruit
- țelina
- migdale
- somon
- mere
- năut
- popcorn
- iaurtul grecesc
Un aliment-medicament, care îmbogățește gustul bucatelor, cu o serie de virtuți terapeutice care ne determină să-l consumăm, este cimbrișorul, un bun tonic pentru organism și un întăritor în caz de anemie. În scop medicinal, mai indicat este cimbrișorul. Cimbrișor, așadar…
„De la lume adunate și iarăși la lume date”
Cimbrișorul (Thymus serpyllum) este o plantă perenă, cu tulpina culcată, lignificată la bază, din care pleacă ramuri de 10-40 cm. Are frunze mici, ovale, cu perișori care au pungi la baza limbului ce conțin ulei eteric. Florile, grupate în inflorescențe scurte, au nuanța roz-purpuriu. Cimbrișorul înflorește între lunile mai și septembrie. Planta crește în zone deluroase și montane, preferând solurile nisipoase și pietroase, dar îi merge bine oriunde.
Pentru scopuri medicinale sunt bune și cimbrișorul de câmp (Thymus serpyllum) și cimbrul de cultură (Thymus vulgaris). Se folosește partea aeriană a plantei, culeasă în timpul înfloririi. Substanțele active din punct de chimic prezente în cimbru sunt uleiul eteric, tanin, principii amare, flavonoizi, coloranți, acizi organici, săruri minerale.
Cimbrișorul – Proprietăți și acțiuni specifice
Cimbrișorul este eficient în afecțiuni pulmonare, anemie, dureri de stomac, crampe abdominale; reumatism, artrită, neurastenie, depresie, stări de oboseală, migrene, stimularea memoriei; alcoolism, ulcerații pe piele, eliminarea viermilor intestinali. Așadar, cimbrișorul are proprietăți expectorante, antiastmatice, sudorifice, antitusive, antiseptice, tonice, hepatoprotectoare, diuretice. Este antihemoragic, sedativ ale sistemului nervos, bactericid, dezinfectant.
Se folosește la condimentarea mâncărurilor, dar trebuie folosit în doze cantitative mici, în caz contrar, preparatele devin prea iuți. Mai este numit și antibioticul săracului.
Infuzia din cimbru are efecte terapeutice în afecțiuni ale aparatului respirator și în dureri abdominale. Este bun în anorexie, enterocolite, epilepsie și stimulează funcțiile ficatului.
Infuzie de cimbrișor:
Peste 3 linguri de plantă uscată și mărunțită se toarnă 1 litru de apă clocotită. Se acoperă, se infuzează timp de 10 minute, se strecoară și se beau 3 ceaiuri/zi înainte de mesele principale.
În accesele de tuse convulsivă mai eficient este decoctul pregătit din aceeași plantă împreună cu anason verde sau scai vânăt. Putem face ceai din amestec de cimbrișor, pătlagină, podbal, flori de nalbă și rădăcină de ciuboțica-cucului pentru a amplifica efectul calmant în tuse și bronșite.
Decoct amestec cimbrișor și anason verde:
200 ml de apă se fierb împreună cu 1 linguriță amestec în părți egale de cimbrișor cu anason verde sau scai vânăt; timp – 2 minute. Se lasă să infuzeze 10 minute și se strecoară. Se bea prin înghițituri mici în accese de tuse convulsivă.
Decoct din amestec de cimbrișor cu alte plante:
250 ml de apă se fierb împreună cu 1 lingură amestec în părți egale de cimbrișor, pătlagină (frunze), podbal (frunze), nalbă (flori), ciuboțica-cucului (rădăcină); timp – 5 minute. Se infuzează 10 minute, se strecoară și se ia câte o lingură la interval de 1 oră.
Datorită acțiunilor antiseptice puternice, ceaiul de cimbrișor are efect în dispepsiile ușoare. Este utilizat și în tratamentul unor disfuncții ale ficatului și rinichilor. Este bun, de asemenea, în tratamentul enterocolitelor și în eliminarea viermilor intestinali. Grație prezenței în plantă a principiului amar, ceaiul de cimbrișor este recomandat în cazul anemiilor (se infuzează 1-2 lingurițe de plantă uscată în 200 ml de apă). Siropul este ideal în caz de tuse, răceală, afecțiuni ușoare ale plămânilor.
Sirop de cimbrișor:
Se pun straturi alternative de cimbrișor și zahăr nerafinat până se umple un borcan de sticlă. Se folosesc flori și tulpini, culese pe timp însorit, umezite cu mâinile ude la introducerea în borcan. Se pune borcanul la soare și se lasă la macerat 3 săptămâni. După aceea se filtrează. Extractul obținut se pune într-o cratiță la foc lent până se îngroașă.
Pentru uz extern se folosește tinctura, cu ajutorul căreia se fac masaje în cazuri de dureri musculare ale membrelor, dureri de coloană, paralizii și scleroze.
Tinctură din cimbrișor:
Peste plantele tocate mărunt, puse într-un borcan, se toarnă alcool de 40 de grade astfel încât să le acopere 6-7 cm. Închide etanș borcanul și lasă planta la macerat, la soare, pentru 4-6 săptămâni. Agită zilnic borcanul. După ce s-a scurs perioada, plantele se filtrează. Lichidul obținut se păstrează în recipiente curate, în loc întunecos și răcoros.
Pe urmele înțelepților…
Principiile active din fiecare plantă recomandată pentru o anume afecțiune sunt diferite cantitativ și calitativ. Folosirea unei plante medicinale poate da rezultate bune în cazul unei persoane, în timp ce o alta, care suferă de aceeași afecțiune, să nu simtă același efect. E bine de știut că fiecare trebuie să-și cunoască foarte clar problemele de sănătate și să testeze cu perseverență dintr-o paletă largă de remedii naturiste posibile pentru aceeași maladie. De obicei, fitoterapeuții folosesc în rețete denumirile latine ale părților unei plante. Iată denumirile în română și cele în latină:
- rădăcina = radix
- frunza = folia sau folium
- floarea = flores sau flos
- planta întreagă = herba
- sămânța = semen
- fructul = frustus
- coaja = cortex
- ramurile tinere și codițele = stipiles
- stigmatele = stigmata
- mugurii = turiomes sau gemmae
- rizomii = rizoma
Pentru mai multe articole despre plante medicinale accesați rubrica
Stil de viață.
Informații interesante găsiți și în articolul Plante medicinale – Roinița.
Mihaela Mușetescu
