Preacuviosul părintele nostru Agaton a murit în schitul pustiei Egiptului. Acesta, când era să se săvârșească, a petrecut trei zile, stând cu ochii în sus nemişcaţi. Iar fraţii care şedeau lângă dânsul, l-au întrebat, zicând: “Părinte Agatoane, de ce priveşti aşa?” Grăit-a lor acela: “Stau înaintea judecăţii lui Hristos”. Zis-au lui părinţii: “Au doară şi tu te temi de judecată?” Preacuviosul Agaton răspunse: “Am petrecut în paza poruncilor Domnului, după puterea mea. Dar, fiind om, cum să ştiu dacă lucrul meu este plăcut lui Dumnezeu?” Zis-au lui fraţii: “Nu nădăjduieşti spre lucrurile tale cele bune pe care le-ai făcut plăcând lui Dumnezeu?” Sfântul răspunse: “Nu nădăjduiesc, până ce nu voi întîmpina pe Însuşi Dumnezeu. Că alta este judecata lui Dumnezeu şi alta a oamenilor”. Zicând aceasta, şi-a dat duhul în mîinile lui Hristos.
Vieţile Sfinţilor, Ed. Romanului şi a Huşilor
Jurnal Spiritual
