Poporul lui Dumnezeu

0
118

Poporul lui Dumnezeu.

Nu există astfel de noţiuni cum ar fi creştin singur, creştin izolat, creştin individual. A fi creştin înseamnă a fi membru – un membru adevărat, cum ar fi mâna – al Trupului lui Hristos. A fi astfel constituit este o problemă foarte serioasă, deoarece într-un corp, după cum se exprimă Sfântul Pavel, atunci când un membru suferă, întregul corp este bolnav. Când unul dintre noi cade, nu spunem că „mâna mea este bolnavă”: întregul trup suferă.

mielul-lui-dumnezeu_w1000_h732_q100Noi am pierdut această idee a formării unui trup.

O, da, în aceste zile încercăm să o recuperăm spunând că „trebuie să devenim o comunitate”. Nu! Noi nu trebuie să devenim o comunitate. Pentru că a deveni una dintre numeroasele comunităţi de oameni care sunt uniţi prin minte, care împărtăşesc aceleaşi gusturi, care cred în acelaşi Dumnezeu, care proclamă aceleaşi lucruri, presupune un fel de asociere religioasă. Dar aceasta nu este îndeajuns!

Nu ajunge să formăm propriul club al lui Hristos!

Un trup nu este o grămadă de indivizi fără nimic altceva în comun decât împărtăşirea obiectivelor, în timp ce nu ţin niciodată unul la celălalt. Şi dacă ne pasă, nu ar trebui să fie doar o grijă socială, un fel de curtoazie şi bunătate şi bun comportament. Un trup nu înseamnă asta!
Trupul nu este nici laosul laicilor, în contrast faţă de cler. Laosul ca popor al lui Dumnezeu este Trupul întreg al lui Hristos. Un preot, un episcop, un patriarh este parte a acestui laos. Există ierarhie în Biserică, dar ea este o ierarhie a slujirii, nu a puterii.

Ar trebui să fim capabili să proclamăm Evanghelia cu convingere şi autoritate, datorită a ceea ce văd în noi oamenii ca fiind un trup viu şi persoane legate unele de altele, şi nu pentru că deţinem putere.

O ierarhie a ascultării, a supunerii şi a subjugării la toate nivelele este o erezie împotriva Bisericii. Noi trebuie să recăpătăm o altă atitudine care este sobornost, sobornicitate, unanimitate – unite toate în mintea lui Hristos şi sub îndrumarea Sfântului Duh.

A fi laos-ul lui Dumnezeu, ca cleric sau laic, înseamnă să recunoşti că în această lume în care Dumnezeu nu are vreun loc recunoscut, unde El este un proscris, un hoinar, noi suntem locul intimei Sale prezenţe.

Noi suntem adăpostul lui Dumnezeu – locul în care El are dreptul să fie. Şi totuşi, Dumnezeu nu aşteaptă ca la-as-ul să fie un refugiu, un loc de siguranţă pentru El, şi cu atât mai mult pentru noi. El aşteaptă ca Trupul Său să reprezinte prezenţa “Sa în lume şi, după cum însuşi spunea: „Aşa cum M-a trimis pe Mjne Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” A fi laos-ul lui Dumnezeu înseamnă a fi trimis în lume pentru a aduce bucuria, speranţa, lumina şi noutatea vieţii. Aceasta este misiunea noastră!

Cum să trăim Ortodoxia astăzi, Mitropolitul Antonie de Suroj

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here