Invenţii care au schimbat lumea – Portretul robot

0
281

Portretul-robot a fost inventat în 1945 de Hugh C. McDonald, un detectiv care lucra la Biroul de Identificare din Los Angeles (Invenţii care au schimbat lumea – Portretul robot). McDonald a luat fotografii cu chipurile a circa 50.000 de persoane şi le-a tăiat în 12 sectoare principale, fiecare reprezentând o trăsătură facială. A obţinut 400 de tipuri distincte de ochi, nasuri, buze, bărbii, frizuri, mustăţi bărbi. Conturile acestor trăsături au fost trasate apoi pe foi de plastic transparent, astfel încât să poată fi suprapuse.
Ideea era ca, folosind descrierile unui suspect, să se schimbe conotaţiile de trăsături în funcţie de indicaţiile martorilor până ce aceştia găseau o asemănare mulţumitoare între imaginea obţinută şi chipul suspectului. Desenul era apoi reprodus şi distribuit secţiilor de poliţie şi presei. Tehnica a fost folosită în America, dar şi în unele ţări europeni printre care Marea Britanie.
download (1)Ideea de a utiliza portrete realizate de artişti nu era nouă. În Franţa anilor 1880, erau folosite, uneori cu succes, în prinderea criminalilor în Anglia, în cazul crimelor de la Whitechapel, desenatorii de la ziare au ilustrat cu o evidentă plăcere o varietate de personaje dubioase văzută în jurul lui Whitechapel – şi, bineînţeles, niciunul nu a fost găsit vreodată. Un criminolog francez pe nume Alphonse Bertillon a ticluit un sistem pe care l-a botezat portrait parlé, sau portret vorbit. Acesta consta din fotografii din faţă şi din lateral ale criminalilor condamnaţi, tăiate în sectoare şi montate în aşa fel încât puteau fi identificate anumite trăsături. Era foarte asemănător cu Photo-FIT, o perfecţionare adusă portretului robot, şi îi ajută în mod similar pe poliţişti să recunoască suspecţii atunci când îi întâlneau (Invenţii care au schimbat lumea – Portretul robot).
În 1970, poliţia britanică a trecut de la portretul robot desenat, adeseori nerealist, la aşa-numitul Photo-FIT (Facial Identification Ţechnique – Tehnica de identificare facială). Photo-FIT utilizează fotografii reale ale unor oameni obişnuiţi, adică nu neapărat criminali, tăiate în acelaşi fel ca imaginile desenate şi montate pe foi transparente. Trusa de bază cu cinci sectoare are 195 de frizuri, 99 de perechi de ochi şi sprâncene, 189 de nasuri, 105 guri, 74 de bărbii şi obraji. Acestea dau miliarde de combinaţii posibile.
Trusa de bază a fost folosită pentru identificarea suspecţilor albi. Ulterior s-au făcut alte truse pentru indieni, afro-caraibieni şi alte tipuri etnice. Toată lumea a fost de acord că Photo-FIT a fost o versiune superioară a portretului robot. În jurul anului 1975, americanii au adoptat şi ei un sistem asemănător, bazat pe fotografii.
Astăzi, în locul lui Photo-FIT se foloseşte E-FIT, un sistem de identificare computerizat care lucrează pe exact acelaşi principiu, dar permite luarea în calcul a unor modificări subtile, precum tonul sau petele pielii. Prezintă, de asemenea, avantajul că face mai lin legătura dintre diferitele sectoare ale feţei, arătând, astfel, mult mai realist. Tehnologia computerizată a progresat acum până la punctul în care calculatorul poate căuta într-un depozit de fotografii ale infractorilor arestaţi, selectându-le pe cele mai apropiate de imaginea E-FTT a unui suspect dintr-un caz anume.

Invenţii care au schimbat lumea, Rodney Castleden

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here