Postul este cel mai vechi tratament cunoscut şi cel mai eficace posibil. Când un animal se îmbolnăveşte, primul lucru pe care îl face este să nu mai mănânce: posteşte. Cine are febră posteşte automat.
Postul înseamnă curăţire.
Postul îndepărtează cauza bolii, înlesneşte eliminarea toxinelor, reziduurilor, depozitelor, mai repede şi mai radical decât crudităţile. Stări grave, ce necesită o intervenţie chirurgicală, pot fi ameliorate sau chiar vindecate cu ajutorul postului. Medicii credincioşi perceptelor chimioterapiei nici măcar nu pomenesc bolnavilor des pre post, pe când ceilalţi, adepţi ai medicinei tradiţionale, îl prescriu.
Chiar părintele medicinei tuturor timpurilor, Hipocrate, spunea: „cu cât îl hrăniţi mai bine pe bolnav, cu atât îl dărâmaţi mai mult“. În vechime, conform Bibliei se postea mult, pentru că nu se urmărea numai sănătatea corporală, ci şi îmbinarea lui cu rugăciunile ce aduceau binecuvântarea spiritului. Desigur că, pentru utilizarea postului terapeutic este nevoie de o îndrumare, dar nu de o supraveghere permanentă.
În America există mari instituţii specializate pentru aplicarea acestor cure de post şi de regim. Cei ce le conduc ridică în slăvi efectele minune ale postului, dar nu uită să adauge imediat că este o metodă de tratament foarte riscantă şi, ca urmare, trebuie executat numai sub supraveghere competentă.
Postul este puţin cunoscut şi utilizat ca metodă de tratament
Astfel că săracii, cei ce nu pot să plătească taxele enorme ale spitalizării, sunt în mod deliberat lipsiţi de posibilitatea efectuării unui atare tratament, numai cei avuţi şi-l pot permite. În ţara noastră (Elveţia – n.n.) postul este puţin cunoscut şi utilizat ca metodă de tratament. De aceea vreau să descriu în amănunţime şi felul în care poate fi făcut şi ce reguli trebuie respectate, pentru ca să nu apară efecte neplăcute în timpul curei. Consider că oamenii trebuie să afle că, alături de alimentaţia naturistă, există şi această metodă de tratament deosebit de eficace. Sunt convins că mulţi din cei ce vor dori să urmeze sfaturile mele vor fi foarte mulţumiţi de rezultatele obţinute.
Există un singur moment periculos în desfăşurarea postului, şi anume, sfârşitul curei. Trecerea la alimentaţia naturistă sau la regimul alimentar obişnuit nu trebuie să fie bruscă şi rapidă; cu mese cantitative şi foarte consistente: dacă durata postului a fost deosebit de mare, un asemenea exces alimentar poate provoca moartea. Se începe cu un regim de lichide. Treptat, se înlocuieşte cu mese mici, uşoare. Apoi din ce în ce mai consistente, până se ajunge să se mănânce normal. Respectiva perioadă trebuie să dureze tot atâta timp cât a ţinut şi postul, perioadă ce este numită „stingerea postului”.
Respectarea strictă a egalităţii celor două perioade este decisivă pentru vindecare
Cine ţine seama de această regulă nu va avea surprize. De remarcat că şi dacă nu ţineţi post continuu, însănătoşirea va fi cu atât mai completă cu cât cele două perioade postul propriu-zis şi stingerea lui durează cât mai mult timp posibil. Respectarea strictă a egalităţii celor două perioade este decisivă pentru vindecare. Numai persoanele lipsite de voinţă sau de rezistenţă, cum sunt bătrânii sau cei grav bolnavi, au nevoie de ajutor şi supraveghere.
Eu am descoperit o metodă prin care postul este mult mai uşor de suportat, iar rezultatele obţinute sunt chiar mai bune. Este postul cu apă de zarzavat, în loc de apă obişnuită. Apa de zarzavat se pregăteşte conform reţetei de băuturi. La fiecare jumătate de oră se bea un pahar din ea. Pentru pregătirea apei de zarzavat se folosesc, acolo unde este posibil, şi plante medicinale. Sunt de preferat din cele anume recomandate pentru anumite boli (informaţiile necesare le puteţi obţine din cărţile de plante medicinale şi din cartea de faţă). Apa respectivă nu trebuie însă să conţină calorii, deci zarzavatul să nu fie tăiat mărunt sau dat prin răzătoare astfel încât în lichid să existe cât mai puţine proteine.
Este indicat postul în orice împrejurare?
Dacă se posteşte astfel, senzaţia de foame dispare a treia zi, la fel ca şi postul cu apă simplă, dar apa de zarzavat nu numai că vindecă, ea oferă şi anumite avantaje, în comparaţie cu postul obişnuit – la care apar mici neplăceri, ca ameţeli sau negru înaintea ochilor. Dacă aveţi nervii prea slăbiţi, în acest caz capacitatea de muncă nu vă este anihilată total, bineînţeles dacă nu este vorba de o muncă grea. Se doarme mult mai bine decât în timpul postului cu apă simplă, scaunul nu dispare total, iar dacă apa este acidulată nu sunt necesare neapărat clismele, aşa cum se întâmplă dacă postul a fost ţinut pentru vindecarea unor boli intestinale.
În loc de apă de zarzavat, cura poate fi efectuată şi cu apă diluată de tărâţe. Dacă senzaţia de foame continuă să persiste, băutura trebuie diluată şi mai mult.
Este indicat postul în orice împrejurare? În caz de cancer şi boli grave de nervi trebuie evitat. Sunt şi cazuri limită în care nici un specialist nu poate preciza dacă se poate sau nu posti. De fapt nu există nici un pericol. Se poate foarte bine face o încercare, o testare. Dacă după a patra zi foamea nu vrea să dispară, dacă din cauza lipsei de somn nopţile devin insuportabile, dacă inima bate neregulat, eu recomand fie să se treacă la o alimentaţie parţială, fie să se adopte o cură de post cu întreruperi (alternativ, trei zile post, două zile întrerupere a postului, cu alimentaţie uşoară).
Cât timp trebuie să postim ?
Cunosc un caz de leziune gravă a măduvei spinării, urmare a unei puncţii defectuoase. Abandonat de medici, fără speranţă, bolnavul se mişca cu mare greutate în scaunul său cu rotile. Literatura de faţă i-a trezit încrederea în puterea de vindecare a postului. A postit de mai multe ori, cu întreruperi. De fiecare dată, a prelungit durata curei ajungând astfel la 40 de zile, dar nu i-a ajutat prea mult. Ştia că omul poate să trăiască fără să mănânce 100 de zile şi că 60 de zile sunt socotite ca reprezentând durata maximă necesară apariţiei primelor semne de însănătoşire. S-a decis să mai facă o încercare. Nu avea ce pierde, iar de suferit suferea oricum. Propria-i experienţă îl învăţase că se posteşte mai uşor cu cât se repetă mai des cura.
După ce au trecut 60 de zile nu a simţit nici o îmbunătăţire hotărâtoare. In următoarele 60 de zile, cele ale „stingerii postului” a avut loc minunea. Ca urmare, a socotit că este de datoria lui să ţină prelegeri asupra efectelor miraculoase ale curei. Aşa am ajuns să aud şi eu mărturia lui. Avea pe-atunci 60 de ani şi se ţinea voinic şi drept ca unul de 20 ani. Cazul lui poate fi socotit, pe drept cuvânt, un rezultat datorat postului ieşit din comun, deoarece nervii, o dată distruşi, nu se mai pot reface cu nici un fel de tratament.
Organele au beneficiat de o lungă perioadă.
Exemplul pe care vi l-am dat evidenţiază, în aceeaşi măsură, nu numai eficacitatea tratamentului dar şi cât de importante sunt pentru însănătoşire voinţa bolnavului şi respectarea strică a timpului „de stingere” a postului. Într-adevăr, de-abia în aceste etape, după ce organele au beneficiat de o lungă perioadă „de odihnă”, de repaus fiziologic, începe refacerea lor propriu-zisă. Iar atunci când cura de abstinenţă alimentară a fost prelungită, unele organe cavitare ale aparatului digestiv îşi restrâng volumul, se micşorează, astfel că primele mese trebuie să fie alcătuite numai din sucuri de zarzavat, legume, fructe, toate diluate.Treptat se va trece la lapte, apoi crudităţi mai consistente şi, în sfârşit la alimente tari ce trebuie bine mestecate. Doar aşa se va ajunge la regenerarea totală a sistemului glandular, a ţesuturilor, a întregului organism.
”Hrana vie”, Ernest Gunter
Jurnal Spiritual
