Un grup de turişti cazat undeva la ţară a primit o mâncare ce părea cam stătută. Temându-se că alimentele nu mai sunt bune, oamenii le-au testat înainte de a le mânca, aruncând câteva bucăţi unui câine. Acesta le-a înfulecat însă cu lăcomie, fără să dea vreun semn de nemulţumire.
A doua zi, turiştii au aflat că animalul murise. Întregul grup a fost cuprins de panică. Mulţi dintre ei au început să vomite şi s-au plâns chiar de febră şi de dizenterie. Un medic a fost chemat de urgenţă să trateze victimele bolnave de intoxicaţie alimentară.
Înainte de a face orice alte analize, medicul a întrebat ce s-a întâmplat cu câinele. Un sătean i-a răspuns că acesta a fost aruncat la o groapă de gunoi, întrucât fusese călcat de o maşină…
* * *
Ciuma se îndrepta în grabă către Damasc. În goana ei, ea a trecut rapid pe lângă conducătorul unei caravane.
– Unde te grăbeşti aşa?, a întrebat-o acesta.
– Către Damasc, unde intenţionez să iau o mie de vieţi.
La întoarcerea din Damasc, Ciuma a trecut din nou pe lângă conducătorul caravanei. Acesta i-a spus cu indignare:
– Neruşinato! Ai luat cincizeci de mii de vieţi, nu doar o mie.
– Nici vorbă, i-a răspuns Ciuma. Eu nu am luat decât o mie. Restul le-a luat Frica…
Fragment din volumul Rugăciunea broaştei, scris de Anthony de Mello
V-ar mai putea interesa şi aceste povestioare
